Blogging, Știri & Trends
◙ Cei cu donatiile la usa
◙ Cei cu donatiile la usa

◙ Cei cu donatiile la usa

Din nou, a venit cineva la usa mea pentru a ma intreba daca doresc sa fac o donatie pentru nu stiu cine.

De obicei, cum facem? Spunem „nu am” si inchidem usa, nu? Eu am ales din nou sa mai aflu cateceva, chiar daca in general o sa zic si eu „nu am'” si gata (caci pana la urma nu am).

E a doua oara cand stau de vorba cu o persoana ca asta iar de data asta am stat vreo 10 minute la discutii.

Era un barbat de vreo 55 de ani, cu un dosar in mana si cu niste poze imprimate in acel dosar. Mi-a explicat cazul dar eu l-am intrebat de ce nu incearca alta metoda, caci treaba asta cu venitul la usa nu e de prea mare incredere din cate stiu eu. Chiar si acum 2 zile a mai venit cineva si a cerut donatii. El mi-a explicat ca are totul in ordine, mi-a aratat si un cont facut la Raiffeisen. I-am zis ca si eu pot sa fac un dosar ca ala si ca nu pot fi sigur de veridicitatea cazului. Si-a pus mainile in poala, s-a uitat asa lung si trist la mine si m-a intrebat cum ar putea sa-mi demonstreze ca e real, ca si cum se pregatea sa fie umilit in ideea unui scop nobil. Ce sa-i zic eu? I-am spus ca fix asta e problema, ca nu se vine cu o metoda mai credibila.

A inceput apoi sa-mi spuna ca e si vina cetateanului ca nu suna la 112 dupa ce vede cazuri suspecte, caci un escroc nu are toate detaliile, samd. Probabil incerca un fel de psihologie inversa si era cat pe aci sa-i spun „hai sa sunam la 112”. I-am spus ca cetateanul poate sa se implice in societate limitat, caci nu poate suna la 112 decat daca e o urgenta, deci ar fi mustrat, plus ca daca vine un amarat de gabor de la sectie, poate te mai pune sa-i platesti si benzina. Deci de aia, reusita donatiei cade in sarcina celui care vine la usa.

In concluzie mi-a spus ca unii oameni mai dau, altii nu, altii devin chiar violenti, asa ca apreciaza raritatea oamenilor ca mine cu care poate sa discute normal. Chiar parea sa nu mai vrea sa plece, statea si imi impungea marginea usii cu pixul, in timp ce povestea vrute si nevrute despre viata sa si viata in general. O sa plece in Germania caci o duce rau aici. Chiar stia sa vorbeasca. Nu vorbea prea viu si nici nu se pune problema de sarmant, cum nici hainele sale nu aveau urme de sarm, dar vorbea oarecum academic si decent. Nu spun ca un escroc nu poate sa faca asta, dar cine stie…

Asadar, ce facem pana la urma? Daca tot vin oamenii la usa, hai sa facem un sistem de credibilitate mai bun! Sau hai sa faceti, caci voi sunteti cu sales pitch-ul.

[LE]

Cititi si articolul din Cuget Liber, de aici ;)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *