Sunt foarte multi care uita ca majoritatea imaginilor nu fac cat o mie de cuvinte si ca unele aparente sunt doar aparente. De asemenea uita ca orice ar face altcineva cu viata lui sau a ei, nu reflecta nimic asupra propriei lor vieti. Dar, asa e omul, mai depresiv din fire.
Ceea ce vreau sa spun este ca se intampla ca multi sa se uite la prietenii lor si sa vada ca ei au facut ceva cu viata lor, ca poate s-au mutat la mai multi kilometri de locul in care s-au nascut si ca poate s-au casatorit/maritat si cine mai stie ce. Uitandu-se la asta devin agitati si considera ca ar trebui sa se grabeasca, sa schimbe si ei radical ceva. De obicei, nu e cazul sa te simti asa sau nu e cazul sa te risti sa schimbi ceva avand starea asta de spirit.
De exemplu, eu puteam sa nu am blog, doar un cont de facebook si sa arat ca sunt in Italia si sa zic doar ca o duc foarte bine. Daca aveam in jur un om atat de fragil, s-ar fi aruncat de la geam de oftica sau ar fi aruncat pe toti din jur ca sa se schimbe si el, oricum ar putea. De ce? Doar pentru ca aparent o duceam eu bine. Asa se intampla in lume si se intampla foarte des. E cam stupid lucrul asta.
In cazul meu, trebuia sa aflii cum am facut, la cine m-am dus si cum mi-e viata. Oricine se mira cand aude ca cineva se duce in alta tara, dar oameni buni, credeti-ma, va ia mai putin de 2 ore sa ajungeti in Pisa de exemplu. DOUA ORE. Daca o iau pe jos dintr-un cartier pana in alt cartier din Constanta, imi ia tot 2 ore. Deci, aceasi branza. Bani de bilet sa ai, nu multi deloc, pana in 80 de euro si la cine sa te duci. Mare branza, mare realizare. Asta nu vad multi, asta nu judeca nimeni. Toti se mira ca a ajuns nu stiu care in Anglia, in Irlanda sau in Italia. E usor sa ajungi oriunde, mai greu e sa ramai acolo si sa te descurci. Apoi, daca intradevar ti-e bine si te descurci, asa a fost sa fie. Doar ca omul ala a facut ceva (si in general multi nu prea fac, nu mai ascultati de aparente!) nu inseamna ca te-a provocat pe tine la duel.
Da, e bine sa te opresti candva si sa meditezi asupra vietii tale dar nu o face in momente de necaz sau in momente de ciuda, cand auzi ca altii au facut ceva mai aparte. Fii serios, daca in cativa ani n-ai facut ceva semnificativ, n-o s-o faci azi, maine sau peste 2 ani. Ai tot dreptul sa incerci totusi, caci sunt si exceptii, insa nu te pierde cu firea, atat iti cere sanatatea mintala proprie! Fiecare isi are propriul ritm, de aia si ziceam candva de ritmul meu, ca e unul anume si prefer sa-l cunosc si sa-l sustin.
Trebuie sa ne acceptam si cu bune si cu rele caci daca nu, doar ne crizam inutil. De asemenea, trebuie sa actionam noi inainte sa ne faca anumite persoane sau anumite momente sa facem asta. In general, prima varianta ne ajuta, a doua doar ne incurca.
joe, i like this post! mai ales concluzia! si ma bucur sa vad ca gandesti sanatos :)
um, ok, thanks, I guess..
De ajuns undeva e usor, problema se pune ce faci odata ajuns acolo? Pentru ca nu durmul in sine trebuie sa devina scopul el e doar o cale care ti se deschide spre acea tinta.