O lacrimă lipsită de placere,
Nu e slăbiciune ci e o putere,
Durere nemărginită exprimă,
Dar şi o iubire eternă imprimă.
O zi cu un Soare scăldat într-o noapte,
O inimă frântă ţipând printre şoapte.
Se spune că timpul va vindeca totul,
Dar ea, cicatricea, nu vindecă locul.
O inimă frântă ţipând printre şoapte.
Se spune că timpul va vindeca totul,
Dar ea, cicatricea, nu vindecă locul.
Te arde şi arde în tine memoria,
Ai vrea să o laşi dar cum laşi istoria?
Ai face mai multe, ai face mai bine,
Probabil doar visul rămâne din tine.
Ai vrea să o laşi dar cum laşi istoria?
Ai face mai multe, ai face mai bine,
Probabil doar visul rămâne din tine.
Un vis într-o zi scăldată în noapte,
Un Soare prea trist să facă ce poate,
Dar tu rămâi ferm si poate faci bine,
Mai varsă o lacrimă, hai, fă-o bine!
Niste aberatii in versuri… Dedic poezia asta blogurilor care au fel si fel de poezii si tentative de poezii. Bloguri precum acesta, al unei noi cititoare al blogului meu.
M-am inspirat aici din ceea ce auzisem de curand in serialul Criminal Minds, cum ca o lacrima nu este un act de slabiciune, ci denota putere, descriind durerea nemarginita si iubirea fara limite. Cred ca inteleg foarte bine acest lucru, sper sa-l inteleaga si altii.
cuvinte profunde…
Aberatzii cu intzeles profund pentru totzi cei ce le intzeleg…
Ma bucur daca sunt intelese, multi le iau ca pe aberatii, doar asa zice si Basescu nu? Mai da-i incolo de filozofi…