Noi numim de obicei aceste lucruri „maturizare”, insa eu consider ca este gresita abordarea. Omul nu se maturizeaza. Un mar se poate maturiza simplu, dar cum calculezi maturitatea omului? Maturizarea inseamna starea de absoluta sau minim avansata cunoastere sau evolutie, deci oricum n-ai putea sa numesti „matur” un om la varsta de 25 de ani, 30, 40, samd. Ba chiar, omul este atat de complex si instabil incat n-ai putea nici ca metafora sa spui ca el se maturizeaza cand isi termina ciclul viata-moarte. Deci nu prea cred ca omul se poate maturiza.
Banal vorbind, vedem oameni de toate varstele, comportandu-se ca niste copii. La fel de rai, sau nestiutori, sau grosolani, sau indiferenti. Asta e maturul caruia ii facem propaganda. Cred ca asta e o definitie pura a ilogicii: a pune punctul pe o idee care cel putin nu se aplica si cel mult nu se aplica omului.
Daca nu ne maturizam ce facem? Ei bine, evoluam. Evolutia oricum inseamna un drum continuu, cu suisuri si coborasuri, deci…evoluam. Regulile sunt asa: 1. omul evolueaza, 2. omul imbatraneste, 3. omul respecta regulile societatii. Aici vreau sa ajung, la societate.
Omul nu se maturizeaza, omul evolueaza, iar asta o face de obicei in cadrul unei societati umane. Societatea are un tipar standard: gradinita, scoala, liceu, facultate, munca… Toate aceste etape sunt relativ fixe iar daca isi schimba ordinea nu e problema, caci isi pastreaza aceleasi caracteristici. Aceste etape ne fac pe noi sa credem eronat ca ne maturizam. De obicei dupa scoala se gandesc multi ca trebuie sa munceasca…asa ca muncesc si zic „wow, ce responsabil sunt, ce matur”. Gresit. E doar pasul urmator al societatii, este evolutia. De aia si vedem copii maturizati devreme, care de fapt s-au apucat de munca de la 14-15 ani. Ei sunt de fapt mai evoluati intr-un domeniu, caci au prins o experienta aparte, dar nu sunt mai maturi, ba chiar sunt din ce in ce mai departe de o maturitate, daca aceasta ar fi aplicabila la om repet, deoarece grabind un proces intr-un sistem fix risti sa pierzi anumite dobandiri naturale.
Spun toate lucrurile astea pentru ca omul imbatraneste mult mai rapid gandindu-se la maturitate. Au 23 de ani si se considera batrani, doar din cauza regulilor societatii. Trebuie sa nu se mai gandeasca la maturitate ci la pasul logic al evolutiei, la urmatoarea sarcina care este doar o sarcina si atat. Te poate schimba desigur, dar nu te lumineaza, nu te face zeu, lucru usor observabil in orice grup de oameni.
Deci mai bine nu ne-am mai maturiza noi si am sta cuminti in autobuzul evolutiei.
1. Scopul teoriei evoluţiei este de a dovedi si explica ipoteza modificarii speciilor pe parcursul timpului, formarea lor prin „evolutie”. Adica sunt in stadiu 2 de exemplu, iar in stadiu3 vine Darwin si imi spune ca am evoluat, sunt mai buna d.p.d.v. al ceva. ( fix in paranteza teoria evolutionismului a lui Darwin cum omul se trage din maimuta este atee)
2. Mda, poti accepta regulile actualei societati, insa in acelasi timp poti observa si o gramada de oameni care nu se incadreaza in societate si nici nu intentioneaza. Atunci cand accepti anumite norme impuse de societate accepti si rigiditatea si limitare societatii asupra modului de viata.
3. Monotonia societatii o poti observa si singur, numai ca viata merita traita in afara ei, parerea mea personala.
Concluzie: Lasa filozofiile pentru filozofi si iesi mai bine la o bere :)
Risa
Risa, cine spune ca nu sunt filozof? Asta e, m-a prins boala ce sa-i fac…
1. ce?
2. de acord
3. vorba lui Aristotel, omul este un animal social, deci nu prea merge sa traiesti prea in afara ei
1. 1 se refera la ” Daca nu ne maturizam ce facem? Ei bine, evoluam. Evolutia oricum inseamna un drum continuu, cu suisuri si coborasuri, deci…evoluam.” Nu sunt de acord cu tine, adica daca nu ne maturizam, evoluam. In viata poti sa si decazi, vezi evolutia societatii( mai bine zis involutia actuala), ca persoana , fizic s.a…. ma refer la faptul ca evolutia inseamna un progres , nu poti sa evoluezi negativ cu suisuri si coborasuri:)
3. Aristotel a fost bun la vremea lui, eu personal il prefer pe Rebreanu, care prin carti lui intotdeauna mi-a daruit o extraordinara pofta de viata :)
Omul e un univers închis cu legile-i proprii care-i comandă viaţa efemeră, tot atât de departe de ceilalţi oameni ca şi un astru de ceilalţi aştrii, fără nici un mijloc de comunicare reală cu nimeni. Iluzia cumunităţii cu alţi semeni te înşeală numai până în momentul unei mari zdruncinări sufleteşti, când, deodată, îţi dai seama că nici părinţii, nici fraţii, nici prietenii, nimeni nu te poate nici ajuta, nici măcar înţelege… „Jar” -L. Rebreanu
2+ Oricum, eu zic sa te tratezi rapid de filozofie, capcana filozofiei e ca nu iti poate spune nimeni ca mai bine faci altceva, fiind filozof, automat te pozitionezi pe o treapta superioara „nemuritor si rece” :)
Risa