Deci spuneam ca am intrat in Italia. Era noapte, am intrat spre Udine si treceam pe langa un masiv muntos urias, i-am vazut doar silueta.
Beleaua era ca trebuia sa schimbam autocarul in Bologna. Da-i si cara bagajele si uita-te la toti dubiosii din lume: golani, tigani, restul. Am zis ca macar autocarul ala o sa fie gol, de unde, era 1-2 noaptea si el era plin. Ne-am descurcat rapid cu bagajele apoi am zis sa cautam loc, de unde atata. Am gasit unul in spate, am asezat-o acolo pe varamea iar eu m-am dus sa caut unul in fata. Culmea, era unul fix in fata, langa un tip mai de varsta mea care avea un tatuaj mic in cap. Am stat langa el ce sa fac, si am descoperit pe parcurs ca ma inteleg bine cu el. Eram in fata si vedeam tot, pe ditamai parbrizul. Pacat ca era noapte. Ma duceam catre Arezzo, nu stau in oras dar stau intr-o localitate din Arezzo, in Montecchio, ce apartine de Castiglion Fiorentino. Hai ca nu v-am ametit prea tare.
Pe varamea n-am lasat-o singura pe acolo, i-am facut o vizita si am invelit-o cu bluzonul meu, ca vorba lu’ varmiu, umbla cam despuiata, apoi cand au coborat doi tigani din fata, am chemat-o si pe ea langa mine.
Pe la 7 dimineata am fost lasati undeva la nu prea mare distanta de Arezzo. Am fost lasati undeva in umbra, in spatele unei parcari dubioase de tiruri. Da-i si asteapta-ti varul acum, sa vina cu masinuta dupa noi. Varul intarzia. Eu si verisoara destul de frumusica si blonda cu parul cret, stateam pe margine undeva. Desigur, un tirist si-a facut aparitia. Se uita asa perves la ea si ma intreba pe mine daca vreau sa ne ia el (ne lua fix in …). Ma dadeam englez. El insista, ma irita si i-am zis „io aspecto mi cugino”, adica imi astept varul. A dat el din cap ca intelege dar tot nu pleca. „Di dove sei?” intreba el. A, de unde suntem, ai vrea tu sa stii. Ma dadeam iar englez si ma faceam ca nu inteleg. A plecat. Dupa ce plecase deja ma cautam prin bagaje de briceag, asa…de preventie.
A venit intr-un final si varul cu un VW micut in care ne-am inghesuit bagajele. Vroiam acasa, in Montecchio, ca lesinam de somn, dar ne-a dus in Arezzo, undeva unde lucreaza matusa, ca s-o vedem si pe ea. Am ajuns acolo, am mancat ceva, am stat la povesti si pana la urma am si atipit acolo o ora probabil.
Am ajuns intr-un tarziu la casa unde stau acum. E draguta, dar cam goala. Neamurile astea s-au tot mutat iar unele lucruri au ramas la fostii proprietari, de fapt…majoritatea lucrurilor. Deci, trebuie sa le ia, poate sapt viitoare, sa vedem. Cum ziceam, casa e draguta, e foarte mare, are un etaj. Zona e de munte, suntem fix intre Castiglion Fiorentino si Cortona, doua zone bogate cultural, deci am ce sa vad. Castelul din Montecchio e la un kilometru distanta de unde stau, Castiglion F.no e la vreo 3km.
Am despachetat bagajele, sa vezi surpriza, mi s-a varsat un gel de dus prin tot bagajul. Bine ca era bagajul in care aveam foarfeca, cd-uri, foi si alte prostii care nu sunt neaparat atat de importante. Dupa unele inca „plang” si acum, insa se putea intampla si mai rau. Asadar, invatatura de minte pentru calatorii: separati-va sampoanele si gelurile de dus de alte bagaje sau inchideti-le bine!
Noaptea am ramas eu si verisoara singuri acasa, caci varul a tulit-o la munca…sau la gagici. A fost o noapte asa mai horror, cu sunete dubioase.
– George…ai auzit ceva? Zicea varamea din camera cealalta.
– Da ma, dar…cred ca e un geam sau ceva.
Acum eram si eu panicat. Eventual, am adormit. Restul noptilor le-am dormit foarte bine. Ramaneti pe fir, maine sau poimaine o sa va zic si despre restul zilelor.