Risc sa par impartial cand pun o asemenea intrebare, gandindu-ma cat de mult imi place mie ploaia. Am avut mereu toata aprecierea pentru Soare si l-am vazut mai important decat orice Zeu, insa nu mi-a adus Soarele niciodata linistea, bucuria si tristetea sau romanta pe care mi-a adus-o Ploaia.
De data asta insa, ma refer la un Soare si o Ploaie metaforica, un Soare in viata ta care poate nu-ti da caldura suficienta sau bucuria meritata dar iti sta un confort si o viata stabila si o Ploaie care poate inseamna o viata noua, alegerea incerta ce te duce pe cai noi, uneori sau deseori nebanuite. Unii aleg Ploaia, din oboseala sau din punctul care ii face satui de rutina sau neimplinire, altii parca sunt nascuti sa ia asemenea alegeri. Unii din acestia sunt curajosi cu adevarat, caci oare ce este mai frumos si mai luminos in viata unui om decat gandul de a fi liber si actiunea de a merge pe calea fericirii? Una din cele mai frumoase vorbe pe care le-am citit vreodata este urmatoarea.
„Pluteşte drept înainte, şi dacă pământul pe care îl cauţi nu există încă, fi sigur că Dumnezeu îl va creea într-adins pentru a-ţi răsplăti îndrăzneala”
Tine de noi sa facem multe, insa probabil tine si de Dumnezeu sau un Zeu, o Natura, sa ajungem la un grad important al vietii noastre. Probabil nu e o coincidenta caci toti oamenii de toate felurile au integrat in adancul lor sentimentul spiritual.
Deci, ai lasa Soarele pentru o Ploaie? Ai face nu un pas sau doi ci o drumetie in necunoscut sau in speranta ta interioara cea mai zgomotoasa? Eu unul as face-o oricand si stiu ca n-as fi singurul…
In mod cert nu ai fi singurul…
ce intrebare tampita !