Alergare solitară prin Constanța cea inundată și vai de ea !

Iar a intrat Constanța la apă… Dar nici nu mă concentrez pe acest aspect. Povestea mea începe cu ziua de ieri, când mă ofticam că sunt la muncă și că nu pot participa la festivalul Bergenbier de pe plaja Modern din Constanța.

A trebuit să muncesc tură de 24 de ore și am dormit cam iepurește oricum. M-a și plouat bine de tot la muncă dar n-am murit… De dimineață am așteptat un microbuz ca să mă ducă acasă, dar nu știam care e cum. Trece unul alb și…probabil ăla era. Trece unul negru…era și ăla bun dar dacă n-a oprit. Mai trece unul și încetinește în stație și îi fac cu mâna. Am fost salvat. Aveam șanse mari să ajung la Antrenamentul săptămânal cu grupul Sanasport. Aveam și eu o dorință, să mai văd lumea să mai alerg cu ei, să ne mai pupăcim între noi… Am ajuns în zona Tomis 3 mai întâi. 

M-am coborât acolo și văd că pe bulevard un tip de vreo 35 de ani maxim îl alerga pe altul de vreo 40 de ani. Băi și ce fugea nenea ăla din față. Tipul care îl alerga pe celălalt s-a oprit dar cel alergat nu se oprea. Cineva din publicul amuzat de pe margine, spunea ironic și poznaș „Fugi…că vine!”. Ba suntem martori pasivi la violență și scandal, ba suntem miștocari. Tipul de vreo 35 de ani, un tip ce părea oarecum solid, chel, îmbrăcat în alb, s-a dus înapoi și s-a dus cu ceva mare în mână la o mașină – ceva ce părea un pietroi acoperit de noroi – și a aruncat acel ceva în parbrizul mașinii. Era un taxi (un Logan de la Romaris parcă, cu literele FZN în număr) iar cel ce fugea era cel mai probabil taximetristul. După ce bolovanul a aruncat bolovanul, a luat-o la fugă ușor din zonă. Bună dimineața, Constanța!

Mi-a părut o atmosferă mai seacă azi, mai tristă de asemenea. Ploaia i-a răvășit pe toți dar a și scos foarte mulți curioși la geam. Știm bine noi localnicii că ploaia nu prea vine pe aici de obicei. Atunci când o face, zici că e un fenomen major! De acolo și statusurile meteorologice în exces pe Facebook.

Am ajuns acasă, m-am schimbat, am plecat grăbit înapoi spre parcul Tăbăcărie. Ne întâlnim mai mulți la ora 8 de obicei iar eu întârziam. În drumul inițial spre casă mi-am cumpărat un abonament de o zi dar la întoarcere, am uitat să-l iau cu mine. Ce-mi blestemam zilele, mai ales că am văzut că pe 102 au reînceput să circule din când în când controlori. Soarta a făcut să apară un controlor după două stații. M-a bătut pe umăr să mă întorc, în timp ce mă uitam pe geamul din spate al autobuzului. Totuși era cam ocupat și cu alți oameni și n-a mai fost atent la mine. La următoarea stație ușiile s-au deschis iar eu am coborât lejer, fără să fiu luat în seamă. Nu de alta dar un tip de peste 30 de ani a încercat să fugă din autobuz în timp ce nenea ăsta cam mărunt și insistent îl ținea captiv acolo. „Alo! Nu-l mai sechestra acolo dom’le!” spusesem eu ca observație în timp ce coboram. Controlorul stătea ca o barieră în fața ușii iar călătorul fără bilet se zbătea ca un pește pe uscat. O altă imagine dezolantă. Eu am coborât și mi-am cumpărat un alt bilet și am luat următorul autobuz și am compostat. E greu să permitem călătorului să facă asta? Sau mai degrabă să cumpere bilet de la controlor? NU! Noi vrem abuz și bătaie! Noi vrem amenzi uriașe și intimidări care funcționează din când în când dar care poate aduc mai mulți bani decât un leu cinci zeci sau trei lei plătiți pe loc la controlor. RATC…o mizerie!

Pe la 8:30 am ajuns la Gravity Park. Am trișat puțin, coborând mai departe pentru a-i prinde poate pe alergători. Am zis că dacă la 8 fix sau 8 și puțin pleacă lumea spre încălzire, o să mai dureze până la 8:15 sau 8:20 până se aleargă. Cei mai ok alergători fac 25 minute în jurul parcului deci…îi prindeam lejer din urmă pe aceștia, dapăi pe ceilalți…

Ajung prin zonă, mă uit în zare ca marinarul ce caută Uscatul…ciuciu. Nimeni. Am rămas pe gânduri, ducându-mă totuși spre zona de start. Acolo mă uitam la o terasă din zonă căci era răvășită de vântul puternic de aseară. La locul de întâlnire inițial, în parcare la Teatrul de Vară, mă așteptau doar valurile calme de apă, adunate prin boltoaca din iarbă. Eram ca în Twilight Zone, nimeni nu era nicăieri. Am înțeles de abia adineauri că erau vreo 8 persoane din grup la ora 8:00 pe acolo dar probabil au alergat pe un traseu mai uscat.

Lacul Tăbăcărie era plin de apă. Aproape că dă pe dinafară sau în unele locuri chiar face asta! Alergam ce alergam și mă mai opream să mai fac o poză, alergam iar apoi. Eram lejer, nemailuându-mă la întrecere cu nimeni. Dar nu trișam. Chiar dacă mai mergeam pe ici pe colo, alergam în rest…căci mi-era dor. Pe la Pavilion, parcarea era inundată. Greu le e să cheme o vidanjă să scoată apa de acolo! Pe Dezrobirii exact asta se făcea. Am ajuns eu pe la pescari și alergam chiar și prin boltoci dar unele porțiuni erau practic bălți deci…nu mai alergam…pășeam ușor, inundându-mi adidașii și mai mult. Pe la magazinul Converse m-am răzgândit și am zis să nu mai alerg prin apă și noroi, așa că am luat-o pe Bdul Mamaia spre McDonald’s iar apoi spre Gravity Park iar. 

În stație la McD, la taxiurile de transport marfă, am dat de peisajul ăsta. Ia uite, constănțenii conduc!

Opa! Stai așa! Bucureștiul vine din urmă! Is that a fucking fotoliu pe marginea străzii? S-au răzgândit ăștia cu taxiurile și și-au lăsat bagajul pe acolo. Dădeam să alerg, mă opream să fac o poză căci vedeam ceva inedit. Alergam iar…imediat mă opream iar petru o poză. Am dat să alerg iar după scena asta, iar m-am oprit imediat…

Credeam că-i din plastic scaunul dar era chiar din lemn. Deci cineva și-a pierdut mobila în Constanța, în urma tornadei de aseară. Oare și-au pierdut toți și gunoaiele din bălțile adunate?

Am ajuns iar la City Park dar având chef să mai alerg am mai dat o tură. De data asta am făcut vreo 3 minute din zona parcării City Park la Zodiac. Alergasem mai tare dar mă și obosisem mult mai repede. Trebuie să mă obișnuiesc să alerg mult mai rapid căci doar am craci destul de lungi. M-am întors iar la City și l-am văzut pe nenea de mai sus, ce își împingea copchilul în cărucior pe strada plină de gropi. Uitându-ne la trotuarul din imagine, îi înțelegem opțiunea, chiar dacă este riscantă…mai ales în zona asta pe unde circulă și mulți cu mașina de Școală de șoferi sau mulți vitezomani ce nu știu să încetinească pe lângă treceri sau chiar și în curbe de genul.

Ce să mai…o imagine dezolantă a orașului. Încă una adică…ceva mai pronunțată. De la oameni ce se aleargă pe mijlocul străzii sau oameni ce se luptă în autobuze, la inundațiile din senin ce au loc chiar și la 10 minute de ploaie ușoară. Când avem canalizări acoperite precum în imaginea surprinsă de mine aici, nu e de mirare.

În fine…fuck it. E Duminică, eram deja cam obosit…după o alergare merge un articol pe blog, o bere și o relaxare totală dacă nu somn. Măcar în casă să fie bine dacă pe stradă mă tot îngrozesc de ceea ce văd.