Noi nu avem opțiunea de a Alege ceva, noi avem doar Iluzia Alegerii. Mulți spun să votezi, nu contează pe cine…ci să votezi. Se vede că i-a prostit reclamele și campaniile de pe Youtube și Feisbuci…
Mulți votează doar de Trend, de Mișcare socială fun și cool. Alții nu votează căci sunt sătui sau că n-au pe cine să voteze de fapt. Alții nu votează că e frig afară. Ne împărțim în mai multe categorii dar adevărul e că stăm foarte prost cu sistemul de vot în țara asta. În mare parte și în concluzie, votul e furat.
Eu am zis că votez azi dar tot nu știam cu cine. Am mers pe mâna cuiva și am votat ulterior cu Monica Macovei căci…nah, doar nu votam cu Ponta, nu? Apropo, ce e cu taina asta? De ce nu spune nimeni cu cine a votat? Ideea e fix să împărtășim ideile astea căci toți trebuie să ne potrivim în ele pentru bunul demers al societății. Ah, dar da. Românul e scandalagiu și etern nemulțumit…
Spuneam că am votat. Ca de obicei, am făcut asta pe ultima sută de metri. Este un fel de semnătură a mea asta. Și la facultate am dat restanțe multe tot pe ultima sută de metri. Și în multe situații la fel m-am regăsit. Abuzul ăsta de contemplare mă ține pe loc și mă face șovăitor. De data asta însă, m-am decis să acționez și dus am fost în căutarea secției mele de vot. Fiind nou în cartier, nu știam unde trebuie să ajung. Am căutat pe Goagăl și am găsit eu o stradă și o școală undeva la mama naibii printre case. Era întuneric, ceasul anunța grav ora 20:35 iar liniștea domina prin zona străină mie ce îmi părea periculos de sumbră. Căutam o stradă al cărui nume nici nu-l mai știam exact. Știam că-i ceva cu M…sau N… O recunoșteam dacă o vedeam iar conform unei hărți…eram prin zona care trebuie. Dar…pustiul domina. Străzile erau nesfârșite iar numele lor nicăieri afișate. Era beznă și frig. În impulsivitatea momentului am ieșit din casă în maieu și un bluzon nu prea gros deasupra. Mi-am scos telefonul și am căutat strada… Am găsit-o. Eram fix pe ea. Numărul căutat era al unei case. Eram iritat deja.
În umbra unei Biserici al cărui personal era probabil liber pentru a putea vota cu știm-noi-cine, se regăsea o școală cu o secție de votare. O fată a intrat grăbită pe poartă și s-a oprit în fața unei uși vorbind cu 3 oameni ieșiți la o pauză de țigară. Greșise secția de votare și nu mai avea timp de vot.
– Ei lasă…votezi în turul 2. Spuse una din persoanele ce sorbea cu sete și oboseală din țigara palidă. Important e intenția de a vota, să știi. Continuase persoana cu aer de profesoară.
Am întrebat persoanele respective dacă strada mea este arondată secției în cauză.
– Ah, nu. Trebuie să ocolești Biserica și fix aici, lângă, e cealaltă școală. Dar vezi…mai ai 10 minute doar! Spuse un alt împătimit al tutunului de la fața locului.
Și așa era! Doar 10 minute mai aveam până la ora 21, când se închidea votul. Primul meu impuls a fost să scriu „Carol I” pe buletin și să-l ștampilez, al doilea poate doar să-i ștampilez pe toți și să anulez votul dar instinctul meu primar este desigur să votez normal un om normal. Nu știam ce voi face dar în graba mea am galopat puțin dar am revenit la graba standard, rușinat parcă de acel galop către un banal de vot în țara asta cu străzi întunecate, fără nume la vedere.
Am ajuns, am intrat în școală, am găsit din instinct parcă exact camera care trebuie. Avea patru cabine de vot, cu perdele semi-transparente. M-a crispat asta mult. Orice mișcare mai bizară de aș fi făcut (fotografie, scos pix din buzunar…) cu siguranță aș fi fost văzut de cineva din cameră ce era cu privirea ațintită spre întârziatul suprem. Chiar și buletinul de vot era așa transparent încât mă gândeam că mai multe ștampile mă va da de gol imediat. Dar…nu e greu să anulezi un vot. Dar de ce aș face asta? Să ies din joc? Să rămână apoi cei mituiți și cei morți care votează? Am zis să fac votul să conteze! Am votat un al 3-lea candidat. Nu primul, pe Ponta, căci este josnic din toate punctele de vedere. Nu al doilea, Santa Klaus, căci mă supără anturajul său. Vorba cuiva, dacă acesta candida ca independent, era votat la greu. Așa că am rămas cu o a 3-a variantă. O persoană ce nu are șanse mari de câștig dar ce a ieșit în față. Poate prin impresie bună poate doar așa…din simț al omului decent de a protesta la circul uzual. Votul meu nu înseamnă neapărat că aleg acea persoană din încredere ci înseamnă mai degrabă că am nevoie de o altă variantă. Ca să ALEG…ca să CONTEZ și alte bălării, chiar trebuie să am DE UNDE să aleg! Nu poți să-mi dai varianta masochistă de a alege dintre o bătaie cu biciul și una cu parul. Ba chiar apoi să mă numești leneș sau prost sau să-mi spui că nu contez când nu iau această decizie. Am votat să arăt că pot să votez dar asta nu înseamnă că am cu cine, că sunt fericit de alegerea mea de a vota într-un asemenea moment prin care trece țara asta. Ziua de 2 Noiembrie 2014 va fi amintită de unii ca ziua aia când au ieșit ca fraierii din casă și era frig. Atâta tot. Nicio mândrie. Niciun drept de a mă lăuda cu o faptă fără substanță. Nu. Nu trebuie să votezi. Nu așa! Fără cap! Cum adică să ies și să votez și atât? Cum să conteze asta? A vota ceva înseamnă mai mult. Înseamnă judecată din partea mea, încredere, viziune… Cum să-mi spui că nu contează ce votez ci doar că trebuie să votez? Cei ce spun asta nu sunt cu nimic mai buni față de cei ce își au diverse jocuri politice. Este și atenția asta cerută un joc politic de imagine, o nevoie de putere de influență și apartenență la grup și ulterior la vârful acelui grup.
Sincer să fiu, mă piș pe el de vot în continuare. Nu că nu înțeleg eu ideea votului, ci că ceilalți oameni nu înțeleg asta. Nu vreau să mă lupt cu morile de vânt. Nu mă interesează să fiu Eroul nimănui și să sufăr pentru un ideal neîmpărtășit suficient de restul. Puterea exemplului va fi probabil Eroul adevărat iar un exemplu bun nu se face atât de superficial, prin îndemne de doi bani.
Văd că se bate Ponta și Iohannis pentru primul loc. Oricum ar fi, în Turul 2 trebuie neapărat să votăm altceva decât Ponta. Așa simt eu. Mai ales că noi mai avem și „tradiția” de a trăi cu tirani ani de zile la putere. Oricum ar fi, tot pe picior de plecare din țară simt că sunt. Succes tuturor!