Uneori, simt nevoia să iau o pauză de la un șir logic al vieții sau de la nenumărate acțiuni ce intră din când în când pe ușa mea și zboară în aceeași ordine prin geamul închis chiar și în toiul verii, ce e menit să mă ferească de zgomot inutil. Uneori iau o pauză chiar și de la această pauză.
De fiecare dată, chiar și într-o pauză, am instinctul de a face mereu câteceva. Chiar și într-un spațiu restrâns sau într-o lume restrânsă, am capacitatea de a construi lucruri. Însă uneori, când construiești castele de nisip îți vine să le mai și dărâmi…doar așa, ca alternativă la acțiuniile repetitive. Ce faci apoi când te saturi de făcut și de distrus castele de nisip? Nu știu. Eu unul, intru mai adânc în imobilitatea mea și gândesc lucruri pe care totuși nu vreau să le gândesc. N-am de ce și știu asta dar creierul meu mă sabotează. Știu că n-am nimic nou de aflat dintr-o anume stare de acest gen, așa că…rămân cam blocat.
Pot citi desigur o carte, mă mai scoate din rutină. N-am mai citit o carte în mod constant de 2 ani. În fine, o carte mare sau aleasă pe sprânceană, care să-mi dea ceva mai mult de muncă. Acum am ajuns la Legături Primejdioase de Choderlos de Laclos. Nu o să vă zic ce gen e sau ce părere am până acum. Deși mă bucură enorm că mi-am cumpărat o astfel de carte, starea mea de spirit sau poate chiar felul meu de-a fi, mă transformă într-un robot, ce a văzut prima oară numărul de pagini și apoi l-a împărțit la un număr de zile decent. Așadar, ca să nu mă lungesc prea mult cu a mea lectură nouă, am calculat că în 10 zile pot citi pe zi câte 50 de pagini. Am citit până acum, în trei zile, 111 pagini. Puteam desigur să le citesc pe toate într-o zi dar…nu am cheful necesar. La fel pățesc și la filme, fie ele și bune. Dacă nu am dispoziția…mă uit mai în grabă la film și îmi fac de lucru ceva în plus în același timp. Sunt atent și la film și apreciez subiectul, dar…mai bine îl vedeam altcândva, ca să-l simt mai bine. Poate din acest motiv nu sunt mulți care citesc cărți. Cu atâtea pe cap, cine mai are timp de o scriere bună? Câți au oare răbdarea și înțelegerea pentru anumite cuvinte și povești. Ne pierdem mulți din noi de multe ori în asemenea lucruri cum ne pierdem și în viață. Suntem mereu pierduți și neștiutori iar eu momentan prin asta mă definesc. Desigur, ne dăm sensul propriu la aceste lucruri și ne și regăsim, dar asta poate mult prea rar. Momentan, am avut chef să scriu ceva despre o stare de nedescris. Poate nu-i atât un paradox cât este o simplă defecțiune mecanică a omului banal.
Unplugged ca dumi? Sau o fi de la luna si stele?
Da, o fi din cauza ca e tranzitul Soarelui in casa a 4-a… Whatever that means.
As avea nevoie de o pauza