Când suferința naște plăceri tot Viață se numește. Pentru un grup aparte de oameni, asta le pune rotițele creative în mișcare.
Nu puțini sunt cei care după o dramă sau tragedie rămân marcați; Ceea ce fac ei cu asta mai încolo se traduce prin fenomene de Artă, Inspirație sau Originalitate. Uneori sau deseori, pentru unii anume, fix de Suferință e nevoie pentru a trece peste toate. Din acest motiv unii se autointitulează Masochiști sau își găsesc în sine alte trăsături de genul. Își dau seama și ei că e rău cu Răul dar e mai rău fără acel Rău.
Mulți sunt banali probabil. Atipici dar banali totuși. Alții devin creativi iar muzica lor, fotografia lor sau arta lor generală exprimă ceva frumos de urât. O suferință pur umană, o supraviețuire ireală sau irațională având în vedere fragilitatea umană. Dar omul nu este atât de fragil și uite că rezistă dar uneori doar prin această durere. Inima ta rănită e cea care te face să continui nervos sau cea care îți dă speranța că o poți lipi la loc. Dar inima va rămâne crăpată. Însă unii te înțeleg și te apreciază fix pentru aceste lovituri vizibile din tine. Știu și ei în adâncul ființei lor că viața poate fi aspră de tot cu unii și se bucură într-un fel de întunecimea creativă a cuiva ce a reușit să treacă peste; Măcar un an, doi…mai mulți. Mulți îți spun apoi că ești bine, că ai trecut prin atâtea și te-ai ales cu o experiență. Da…este adevărat. Poți fi ceva mai stăpân pe tine, ceva mai atractiv cumva (chiar fără să vrei deseori) dar…cu ce cost? De aceea mulți aleg ignoranța, căci experiența acumulată din suferință, transpusă apoi în idei grozave sau artă…nu merită. Atrage, desigur…dar nu merită. Dar oare de câte ori nu ne-am întors în brațele cuiva care nu merită? Doar asta știm acum…