Nu-mi săriți în cap prea tare dar am o teorie. Din câte am văzut eu, multe Lesbiene sau multe Feministe (așa cum își dau ele propriul titlu) au o mare problemă de statornicie în idei sau au o confuzie vizavi de un termen de înțeles al genului.
Să fim serioși și luminați, de câte ori n-ați văzut o lesbiană ce devine apoi bi-sexuală ce redevine apoi sex feminin standard? Sau de câte ori n-ați văzut o feministă ce nu știe exact ce sex să imite având în vedere că pe cel feminin nu-l pricepe iar pe cel masculin îl aseamănă cu râgâit, înjurat obsesiv și îmbrăcat prost?
Prin aceste „atribute”, ce sunt de fapt negative, se definesc multe din aceste fete iar lipsa lor de cunoștințe, caracter sau bun gust, este tradus printr-un „așa și intenționam…” ce semnifică în mintea lor o luptă împotriva uzualului și un act curajos al speciei feminine. Dacă ați sta în preajma unei astfel de persoane ați găsi o logică și o rațiune doar ocazional, probabil într-un cadru de față-n față, când nicio audiență nu-i pune în primejdie momentul de sinceritate și calm. A te vopsi pe păr ca un ou de Paște nu înseamnă că ai un caracter special. Unul aparte da, dar când îl asortezi cu un limbaj vulgar, cu o atitudine băiețească fără sens și poate cu o filosofie exagerată despre tot ce este anti-standard vizavi de Femeie, nu faci nimic decât să-ți trădezi propria frustrare vizavi de propria-ți existență. Suntem frustrați mulți din noi dar asta nu este un motiv de afirmare.
Așadar, când o să cauți să ai vocea cea mai gălăgioasă din grup sau când o să te dai peste cap pentru a ieși în evidență cum altele nici n-ar îndrăzni, contemplează puțin situația că cineva ar putea să vadă prin perdeaua ta fină de prefăcătorie și dacă acel cineva și-ar da ochii peste cap ar face-o în cel mai justificat mod.
p.s. Ca să nu închei pe un ton absolut negativ menționez că toți suntem pe marginea imoralității sau a incertitudinii. Depinde de noi cum îmbrățișăm defectele și cum le traducem în ceva acceptabil social sau acceptabil într-un grup sau într-o companie.