Este destul de logic si simplu ca atunci cand nu ai o viata implinita sau o viata sociala prea dezvoltata, nu prea iti vine sa faci nimic si nici nu ai cum sa faci asta, indiferent de ce-ti spun extraoptimistii lu’ peşte guvide. Insa multi nu zic „nu stiu frate, nu ma simt implinit, n-am chef de Craciun”, caci suna cam deprimant, asa ca multi ba fac greseala de a zice „fuck christmas”, atragand asupra lor multa atentie inutila si cicalitoare, ba atrag atentia aia inutila prefacandu-se ca sunt ok si facandu-si treaba anevoioasa cu atenta precizie, la sfarsitul zilei stergandu-si sudoarea de pe frunte zicand „am trecut si de asta…”.
Cred ca ar trebui sa fim mai sinceri cu noi. Cred ca ar trebui si restul oamenilor sa nu mai minta sau sa accepte ca shit happens si ca toti oamenii sunt asemanatori dar totusi diferiti. Facand asta, nu te mai prefaci dar nu mai esti nici trist sau fustrat, caci nu mai trebuie sa le explici unor oameni mai mult sau mai putin straini teoria chibritului cel nedoritor de Craciun sau de alte lucruri sociale. Devii neutru astfel, fiind mult mai predispus la rasturnari de situatie favorabile.
Ne chinuim prea mult s-o ducem bine si in general n-o facem, doar o prefacem. Eu prefer sa fiu neutru caci pana la urma s-asa tot ce stiu nu se traduce in nimic concret eficient pentru viata mea.
Ma bucur totusi ca inca mai prind in fiecare an cate un moment mai special. Anul trecut am impodobit bradul cu o verisoara mica de-a mea si mi-a placut momentul, anul asta am primit cadou asta si asta. Voi cum sunteti anul asta? Aveti chef de ceva sau ba?
p.s. Colindele romanesti, vorba Innei, chiar sunt triste. Cele americane sunt cele mai tari, mai ales cele vechi gen Elvis, Frank Sinatra, Dean Martin. Anul trecut am descoperit colindele in ritm Bossa Nova. Recomand.