Ieri, Duminică 15 Decembrie 2013, a avut loc crosul City Park Run. A fost un eveniment organizat de către cei de la SanaSport în colaborare cu City Park Mall, Direcţia Judeţeană de Sport şi Tineret Constanţa, clinica OnClinic şi Crucea Roşie. De asemenea, au participat la organizare atât voluntari cât şi membri ai Constanţa Cycling Team, ce ajutau la îndrumarea şi orientarea participanţilor pe traseu. Poliţia locală şi Jandarmeria locală erau de asemenea la faţa locului.
Am fost şi eu prezent şi este al doilea cros la care particip, primul fiind Mamaia Run, organizat tot de către cei de la SanaSport, în luna Martie a anului curent. Am ratat alte evenimente de-ale lor, precum Sport în Port şi Maritimo Run şi nu pot discuta despre organizarea acestor ediţii, însă City Park Run m-a impresionat.
Am ajuns cu vreo 20 de minute înainte de Start. Nu doream să fac încălzirea generală în grup căci ultima oară acest lucru m-a lipsit de o doză suficientă de energie. Drept urmare, am făcut încălzirea acasă dar şi puţin la faţa locului. Mesele cu lista candidaţilor se aflau de data asta în interiorul mall-ului iar la sfârşit câştigătorii au fost prezentaţi publicului tot în interior, pe scena din proximitate. Până acolo însă, eu mi-am luat numărul şi am ieşit în spatele mall-ului unde erau adunate probabil 200-300 de persoane. Mulţi îşi făceau încălzirea în ritm cu instructorul, alţii stăteau la dicuţii, alţii filmau sau fotografiau şi aşa mai departe.
De data asta am folosit câteva trucuri. Ultima cursă a fost oricum o surpriză pentru mine. În cadrul Mamaia Run am avut de parcurs 5 km (2,5km dus, 2,5km întors) şi nu ştiam dacă o să fac faţă căci mai mereu am stat prost la orele de Educaţie Fizică la proba de Rezistenţă. Cum de mult timp fac mişcare zilnică sau aproape zilnică exact cum vezi la tv (minim 30 minute adică, dar în casă), am fost aparent apt de a alerga cu tot cu pauze de mers pe distanţa respectivă. Însă aveam câteva probleme: atunci eram îmbrăcat prea gros (cu mănuşi fără degete şi fular, de parcă zici că eram la volanul unui raliu sau ceva) iar asta m-a deranjat mult. Apoi, când s-a dat startul, eu eram printre ultimii din şir iar asta m-a dezavantajat. De asemenea, faptul că am făcut mişcare multă cu instructorul la Mamaia Run înainte de cursă, m-a cam obosit mai degrabă (având în vedere că făcusem mişcare înainte acasă). Aşadar, acum am schimbat tot. Am ieşit din casă în nişte pantaloni sport destul de subţiri, cu un tricou şi un bluzon deasupra. Când s-au adunat primele 10 persoane la linia de Start, m-am dus şi eu repede acolo şi am fost printre primii plecaţi. Ba chiar, înainte să plec din casă, singurele lucruri mâncate pe acea zi au fost câteva mini-napolitane Joe pentru a-mi da puţină energie în plus (ce altceva să mănânce Joe?).
Poc! Se auzise pistolul de Start. Lumea a luat-o la fugă. Am alergat constant până când mi-am găsit loc de depăşire iar apoi am sprintat ceva mai rapid printre concurenţi. Ce bine mă simţeam să depăşesc lumea, chiar dacă alţii mă depăşeau pe mine. Ştiam că obosesc mai repede cu cât alerg mai repede dar măcar mă duceam mai în faţă iar atunci când mă opream la pas mai lejer, nu mă ajungeau din urmă chiar atât de multe persoane. A fost o tactică ce mi-a folosit bine. La Mamaia Run am alergat în continuu în prima instanţă de la Malibu până la Pepsi Club pe acolo. Ieri, la City Park Run, am alergat în continuu la început cam până la ruinele din zona Expoflora. E ceva! Trecusem de un indicator ce spunea că am alergat 2000 de metri dar mă îndoiesc. Cred că alergasem doar 1km şi ceva. Din nou, e ceva! Eu unul mă simt satisfăcut. Alţii însă trişau puţin. În loc s-o ia pe drum şi apoi la stânga de exemplu, tăiau drumul prin iarbă. Unul din voluntari i-a făcut observaţie unei fete de vreo 30 de ani dar ea a răspuns doar cu un „eh, şi?”. Am observat doar vreo 2-3 persoane care să „muşte din brânză”. Nu ştiu ce era în capul lor căci pe lângă competiţie (ce ar trebui să fie onestă) (ce este practic în văzul tuturor din spatele tău), acest gen de eveniment este unul de mişcare pură, în orice ritm posibil. Nu câştigi Premiul Nobel dacă termini primul ci câştigi sănătate…acelaşi lucru câştigat şi de către ultimul concurent ajuns la Finish.
Deşi oboseam enorm din când în când, mă mai şi distram, folosindu-mi tehnica sprint-ului. Apropo, sprint-ul e momentul ăla brusc de alergare la viteză mare sau maximă. Alergam intens apoi mergeam uşor. Numărul 15 apărea pe lângă mine şi îl foloseam ca reper. Cum îl vedeam, cum mă ambiţionam să-l întrec. L-am depăşit cu mult apoi, căci pe partea cu Satul de Vacanţă am sprintat frenetic printre foarte multe persoane. Puţin după Pavilionul Expoziţional eram cot la cot cu o fată drăguţă. M-am uitat la ea, era concentrată. Alergam amândoi în acelaşi ritm destul de activ şi depăşeam câteva persoane dar nu i-am mai făcut faţă după un timp şi m-am oprit iar la pas normal pentru a-mi recăpăta suflarea. Era o zonă plină de noroi pe acolo, paralel cu Colegiul Energetic, dar nu era grav, nu m-a deranjat deloc. Am alergat iar, apoi pe la Sf. Mina mergeam iar la pas. O oarecare tanti dintr-o oarecare maşină mă încuraja:
– Hai! Hai că mai ai puţin!
– Hai, fie! Am zis eu, gesticulând rapid în manieră de om convins, în timp ce îmi reluasem alergatul.
A fost drăguţă faza asta, ba chiar şi alte persoane din organizare te mai motivau pe drum. Toată lumea părea amabilă, de ce să nu fiu şi eu aşa? După primul kilometru, văzusem un grup de bătrânele şi bătrânei. Le-am dat bună ziua în timp ce am trecut pe lângă ei şi mi-au răspuns absolut toţi la formula simplă de adresare. Mi-am continuat drumul zâmbind.
Am terminat cursa în vreo 30 de minute, nu ştiu încă pe ce loc dar nu prea contează. La Mamaia Run o terminasem în 35 de minute, tot 5km. Bănuiesc că-i bine. Participant la eveniment a fost şi Cristian Popovici, reporterul veteran al postului Neptun Tv. A terminat şi el cu brio cursa şi apoi s-a întors la treabă, făcând un reportaj despre acest cros.
M-au impresionat mult diverse lucruri în Organizare. Dacă nu o luam prin City Park Mall ca să ajung mai repede în spate, nu îmi imaginam că organizatorii sunt prezenţi acolo. Aşadar colaborarea cu City Park Mall a fost una foarte bună şi profesională. Afară se auzeau boxele imense şi persoana ce vorbea la microfon, ba chiar la sfârşit am primit şi un bidon de apă bizar din partea mall-ului. Am dat să beau din el şi arătam ca Mr. Bean cred, căci de fapt apa era într-un tub cilindric îngust ce avea gâtul de scurgere acoperit de o folie incredibil de rezistentă. Nu ştiu dacă sunt singurul care a arătat atât de hazliu în acel moment. M-a impresionat apoi şi serviciile conexe: Poliţie, Jandarmi, atenţie medicală, apă pentru participanţi. Alt lucru de lăudat este traseul amenajat cu fel şi fel de însemne ce te ajutau să-ţi găseşti direcţia bună plus indicatoare bine realizate ce dădeau un plus mare evenimentului. Ba chiar, după fosta Casa Tulceană, am văzut clar pe lângă drum anumite porţiuni curăţate şi măturate, deci sigur s-au ocupat de asemenea şi de înlăturarea anumitor gunoaie sau crengi de pe traseu. Un mare plus a fost şi asistenţa şi prezenţa bicicliştilor de la Constanţa Cycling Team. Nu-mi venea să cred că particip la un astfel de eveniment atât de organizat. Pălăria jos!
Pozele de la eveniment pot fi găsite pe pagina de Facebook SanaSport. Dar uitaţi-vă cu atenţie la comentarii, căci unele poze se află în albumul lor de AICI, altele le prezintă pe pagină cu un link de download Marius Manole, AICI, altele sunt share-uite de către Lavinia Dragu cu un link de download AICI… Deci fiţi pe fază! Alt lucru bun era şi prezenţa multor fotografi. A fost un eveniment reuşit şi o alergare şi mai reuşită. Felicitări organizatorilor şi felicitări tuturor participanţilor!
p.s. Propun ca un viitor eveniment să fie organizat prin Ianuarie 2014, să mai dea lumea burta jos după Sărbători! De asemenea, ar fi fun o ediţie tip bal-mascat, sau mai degrabă ceva precum vedem la Liberty Parade. Hai că parcă începe să mişte oraşul Constanţa în sfera asta de alergări şi crosuri. Doar locuim lângă plajă, ar trebui să avem fizicul specific unei asemenea zone. Mult succes în continuare!
Foarte frumos scris,alaturate grupului SanaSport si participa la intalnirile noastre pentru a face miscare in zilele de duminica la ora 9.00 zona Tabacarie ( locul de incalzire langa piatra ).
G. Sorin .
Poate ca stati bine cu aleragarea, dar cu gramatica sunteti la pamant…”Alatura-te” se spune in limba romana :(. Cat despre articol, felicitari! Dar e limpede ca nu ati participat la nicio cursa in Bucuresti: ceea ce enumerati dvs. aici e NORMAL sa se intample! Cat despre balul mascat sau Liberty Parade… va apreciez latura artistica :). Totusi, e bine ca exista si in tara astfel de initiative, chiar daca, din cele relatate, organizate la un nivel medicru.
Ioana îţi mulţumim pentru lecţia de gramatică, dar poate nu ţi-ai dat seama că nu asta e ideea aici. Aceşti oameni au ceva în comun: plăcerea de a alerga şi de a împărtăşi cu ceilalţi sentimentul de după. Dacă te interesează mult gramatica, fă-te profesoară de română ca să corectezi până îţi iese pe nas. Iar dacă nu îţi convine organizarea, fă-te organizator de astfel de evenimente, ne vei vedea printre participanţi. Tu, fată, tu, SanaSport are campioni la o grămadă de competiţii locale, naţionale şi internaţionale, aşa că nu mai vorbi ca să te afli în treabă. Îţi mulţumim totuşi pentru timpul alocat citirii articolului. „Succesuri”
am fost si eu la alergat, mi-ar fi palcut sa ne cunoastem in final :)
doar ca eu am stat in spate de tot ca sa fac poze, sotula terminat si el in aprox 32 de minute
si eu am apreciat mult organizarea.