Din bunătatea sufletului nostru de român, mai lăsăm câte o haină frumos așezată pe lângă ghena de gunoi, un borcan mare și util pentru cineva, pantofi, un tub pvc sau cine-mai-știe ce. Nu-i frumos și nici nu se face așa ceva! Ajungem deci la donatul de haine vechi în magazine de genul Zara sau H&M. Nu te costă nimic, dar nici nu primești nimic. Doar bucuria că ajunge la un amărât. Amărâtul s-ar putea să fie vecinul tău sau colega ta de muncă sau vărul tău din alt oraș, ce cumpără produsul de la magazinul Second Hand de la colțul blocului.
Cum vine asta? Cei de la snoop.ro au făcut un experiment. Au pus niște airtag-uri în haine și le-au donat. Au urmat traseul acestora. Într-un caz, hanoracul donat în coșul de colectare la un magazin H&M din Oradea, a ajuns peste aproape un an la vânzare într-un magazin Second Hand din Constanța.
Citiți articolul aici: snoop.ro/experiment-am-urmarit-calatoria-in-jurul-lumii-a-mai-multor-haine-lasate-la-reciclat-in-magazinele-hm-un-hanorac-a-ajuns-inapoi-dupa-2-200-km/
Dacă așa stă treaba și dacă UE tot vrea să facă reciclare de haine, hai să facem un sistem în care suntem plătiți pentru hainele astea (uneori în valore de câteva milioane bune bucata, donate doar pentru că…nu ne mai vin). Plata la kilogram, pe categoria de îmbrăcăminte și pe gradul de uzură. Și se rezolvă toată consternarea.