Eram aseara cu prietena acasa la mine. Eram in dormitor, in picioare, incercand sa facem niste scheme de dans.
Hop hop, stangu’ dreptu’ si deodata da ea din maini nu stiu de ce si imi darama ditamai paharul plin de bere de pe birou. Intreaga cantitate de 0,3 litri de bere revarsata pe parchetul meu laminat. Primul meu impuls a fost sa ma duc sa iau mopul nu sa ma supar pe ea. Probabil a ajutat ca nu s-a spart paharul meu frumusel insa probabil a contat mai mult ca nu m-ar supara ea asa cu una cu doua. Ma oftic doar ca nu am facut o poanta cum fac de obicei. Sa-i zic acolo pe loc ceva de genul „Femeie, daca vrei sa ma las de baut, zi-mi-o intr-un mod mai delicat!”.
Ai zice ca e normal sa nu te superi din atata lucru, insa eu si acum mai sufar dupa paharul meu rosu de coca cola in forma de doza. L-a lovit din greseala o fosta candva, l-a daramat si s-a facut absolut tandari. Inca sunt deprimat pe tema asta.
omg deci chiar era frumos paharul ala. nici n-am mai vazut asa. Hey, si mi-ai furat cateii….
A, si cand am vazut titlul totusi m-am gandit la ceva mai profund :)) i mean…c’mon.
si totusi daca berea nu era Heineken ar fi fost chiar culmea sa te si superi.
Sunt cateii mei acum!