Blogging, Știri & Trends
Cum văd eu Promovarea în Presă și Drepturile de Autor conexe
Cum văd eu Promovarea în Presă și Drepturile de Autor conexe

Cum văd eu Promovarea în Presă și Drepturile de Autor conexe

Din când în când, vedem câte un scandal mai mic sau mai mare despre anumite articole din Presă. De multe ori, apar ca părți vătămate bloggeri, creeatori de conținut sau fotografi.
Eu zic așa: Ca să minimizăm astfel de certuri ce eventual pot să ne facă rău în viitoare colaborări, trebuie să avem o conduită mai bună atunci când cerem o promovare/colaborare dar și atunci când o oferim. Adică într-o situație nedreaptă în Online sau Presă scrisă, poate fi de vină atât bloggerul/fotograful dar și Presa. Per total, Presa – fiind cea care dă mesajul mai departe -, trebuie să fie puțin mai riguroasă și să nu accepte orice fel de comunicare cu ea și orice fel de materiale de promovare. Presa are mai mult de pierdut, căci este mai drastic sancționată de forțele din domeniu ale unui Stat.
De exemplu, când am lucrat cu Presa, am preferat să trimit un Comunicat de-a dreptul (într-un document, frumos aranjat…). Îl scriam eu personal, dar îl scriam relevant și cu orice detaliu concludent. Ba chiar menționam și o serie anterioară a evenimentului promovat sau alte evenimente la care am participat în promovare, dacă era cazul. De asemenea, un link de blog sau website în subsolul mail-ului, spune multe. Trebuie dat click acolo! Cât despre poze, căutam să dovedesc că sunt pozele mele și chiar întrebam dacă vrea originalul pentru a dovedi cât de cât că sunt proprietatea mea. Dacă eu înșel Presa cu informații false iar Presa chiar nu are cum să-și dea seama de asta, atunci eu ar trebui să fiu răspunzător pentru încurcătură. Presa trebuie să insiste să comunic ceva relevant și să mă verifice cumva în materie de conținut propriu. Nu zic să-mi ceară Nume Prenume și CNP, căci asta doar m-ar descuraja să lucrez cu ei, dar să fie sigură că sunt o sursă bună și că ceea ce le dau este conținutul meu sau un conținut viabil. Un search simplu le dă multe detalii despre mine și despre munca mea iar unele articole pot fi verificate tot prin Google pentru a vedea dacă se găsesc pe internet, cu altă sursă. Iar în caz de o nedreptate dovedită, trebuie fiecare să acționeze. Dacă eu sunt autorul moral al comunicatului, a evenimentului sau a unei fotografii, ar cam trebui neapărat să le comunic dacă văd o problemă ce a decurs fără știrea mea. De asemenea, Presa trebuie să răspundă absolut imediat în fața acestor acuzații și să îmi comunice ce decizie se poate lua.
Cât despre amenințările cu Judecata…să fim serioși! De multe ori, cazurile pe care facem scandal, nu au un câștig de cauză și vorbele rămân doar vorbe. Amenințând o persoană cu datul în judecată poate deseori doar să-l întărâte pe acuzat ba chiar poate îți face el o „favoare” și începe demersul înainte ta, târându-ți justificat prin noroi numele, brand-ul sau trustul. Trebuie să avem grijă cu astfel de reacții exagerate!
Deseori, un autor moral este mulțumit să-și vadă numele în articolul promovat. Ba chiar el o să dea share la acest articol și va ajuta în continuare la promovarea sursei. Este Win-Win deci, totul începând de la Comunicare și recunoaștere a muncii prestate.
Cât despre Bloggeri versus Presă…e oarecum spinoasă treaba, deși nu ar trebui. Suntem o mână de scriitori într-un oraș. Că suntem Bloggeri sau Jurnaliști, ne cam cunoaștem. Unii din noi ne dăm seama că suntem cunoscuți când ne vedem propriile subiecte copiate, fără vreo mențiune, deși fix în acea perioadă și tu scriai exact despre același subiect mai aparte. Nu dăunează nimănui să menționezi originea articolului tău, chiar dacă este ca inspirație doar (sau mai ales în acest caz). De exemplu, eu am scos la suprafață (după ce acum mulți ani doar o sursă scria despre asta) situația cu Tunelul lui Anghel Saligny din oraș iar apoi presa vuia despre asta. Nu a menționat nimeni nimic de mine. La fel și cu Cazino-ul, istoricul despre clădirile vechi din oraș, șamd.
La final, zic una rapidă și de poze. Mi-ar plăcea ca poza mea, ce este preluată pe un blog sau website, să aibă sursa trecută acolo undeva. Dacă am watermark pe ea și se înțelege unde face trimitere, ar cam trebui să fie „fair game”, adică nimeni să nu mai menționeze pe nimeni dacă nu vrea, ci să lase watermark-ul acolo și gata. Mulți vor prea multe. Vor hyperlink și pe Facebook-ul lor, pe Website-ul lor și tot. Consider că e greșit. Atâta timp cât lucrarea are watermark, este bună de preluat (mai ales că Legea românească spune că orice lucrare adusă la cunoștință publică, mai ales dacă este și de interes public, poate fi dată mai departe ca scop de știre sau promovare publică). Trebuie menționat autorul când vorbești despre o știre mai importantă, unde poza asta este de fapt știrea în sine. Este o zonă oarecum gri dar devine simplu când te gândești la omul din spatele aparatului de fotografiat. Dacă poți să-l promovezi, fă-o! Dacă are watermark, lasă-l acolo! Vorbim desigur și de poze precum cea de mai sus, luată din Google Images, ce n-are o sursă clară (probabil cumpărată de unii pentru o afișare unică la un articol). Aici aș putea să nu menționez sursa căci n-am de ales iar dacă cineva m-ar da în Judecată, ar trebui să dovedească că i-am prejudiciat bunul. Că n-o pun la vânzare undeva sau că nu dau de înțeles că e făcută de mine ar trebui să fie de ajuns. În cel mai rău caz, când sunt sesizat de o problemă de Copyright, trebuie să-i răspund presupusei părți vătămate. Asta nu înseamnă că o să și fac cum vrea ea dar dacă Legea e de partea ei, nu am cum să nu mă supun. Cel mai bine însă, ar fi ca prejudiciatul în cauză să mă atenționeze și văzând că nu-i atac proprietatea ci că doar o afișez să îmi propună să o păstrez cu o simplă mențiune a sursei. Toți vom fi apoi mai fericiți, mai liniștiți și am putea cu adevărat să profităm de ceea ce se numește Libertatea Expresiei, ce implică deseori și mijloace vizuale.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *