…ca Poliția Locală, ca Primăria, ca Protecția Copilului, ca Guvernul României, ca UNICEF, sau ca părinții acestor copii trimiși la produs fără nici o reținere. Dar nu sunt…și văd astfel de peisaje ce exprimă o tristețe și o neliniște profundă pentru orice societate.
Astăzi am surprins această imagine în intersecția de la Capitol. Mereu e un copil al străzii sau altul pe aici, fix aici, pe bulevardul Poliției Rutiere și pe bulevardul ce până la urmă este cel mai important bulevard al Constanței. Eu cum de pot să mă apropii atât de mult de acești copii și să le fac observ acest portret? Nu m-a plătit nimeni pentru poza asta și nu-mi dă nimeni o mașină de serviciu și un telefon mobil pentru ceea ce fac, dar uite că o fac. De ce alții care sunt în măsură să și schimbe ceva, n-o fac? De ce alții nu ajung mai aproape de ei pentru a-i salva, chiar și fără voia lor, ce este de fapt controlată de voința familiei abuzive din care fac parte? În picioarele goale, dar gătiți cu brățări și coliere din mărgele, acești copii pseudo-săraci dar cu adevărat săraci de soartă, își fac veacul pe străzile noastre. Iar noi trecem pe lângă ei, de abia observând.
[LE] 09-09-2013
Nimănui nepăsându-i de ce am scris mai sus a dus la accidentul menționat aici.
Ca sa ii salvezi trebuie sa vrea si ei…
ce sa stie sa vrea un copil de varsta celor din poza?!
Exact.