Citind din nou pe Internet fel şi fel de articole despre ce ar face unii dacă ar avea un sac cu bani şi gândindu-mă la spusele cuiva ce-mi inundă mintea ca un ecou, am zis să realizez mai bine ce nu am şi cât de bine e că nu am asta.
De exemplu, e bine că nu am familie şi copii! Nu o zic eu neapărat ci băieţii şi rareori fetele de până în 30 sau 35 de ani ce au soţie/soţ şi copil. Îmi povestesc ceva despre familia lor şi mă întreabă dacă am soţie. Eu zic că nu iar replica e mereu aceeaşi: Nici să nu te căsătoreşti! Dacă ei o spun…înseamnă că ştiu ei ceva.
Nu e uşor să locuieşti pe Terra, cu atât mai greu în România. Aici, deseori, stângăcia în viaţă nu este conturată doar de lipsuri şi neajunsuri (gen n-ai casă, maşină şi smartphone) ci şi de posesii reieşite din planuri pripite sau…ghinion ghidat. Nu e deloc ceva local, e internaţional căci doar statuia din imagine nu e din România. Şi alţii s-au trezit devreme într-o căsnicie nedorită, forţată şi acceptată prostesc sau într-o situaţie de fată lăsată gravidă şi pensie alimentară forţată de asemenea. Aşadar, în afara excepţiilor de la regulă şi cazurilor fericite ce sunt rare, a avea o familie când eşti tânăr şi nepregătit e o mare eroare umană! Cu toate astea, aşa ne-am născut majoritatea din noi. La câte mofturi are şi omul, cu greu am fi făcut copii altfel… Glumesc desigur dar în acelaşi timp nu.
Deci…familia mea proprie. Asta nu e singura chestiune pe care mă bucur să n-o am. Mă mai bucur de exemplu că n-am datorii sau că n-am fost „descurcăreţ” de ocazie şi să iau un împrumut de la un cămătar sau de la un prieten golănaş de cartier. Mă bucur că n-am vreo boală şi că m-am ferit la viaţa mea de fete dubioase. Am fost deseori cu cele mai nebune şi bizare fete dar nu cu fete uşuratice peste măsură (sau hai, cu vreo 3-4 din astea) sau nu cu fete „murdare”. Mă bucur de asemenea că nu-s bărbatul tipic ce merge la curve sau ce sparge seminţe degeaba la fotbal. Asta cu fotbalul nu e aşa grav deseori probabil dar…este în cazul multora ceva prea obsesiv şi rău. Aproape că mă bucur de asemenea că nu sunt şofer. Vreau neapărat să fiu dar mă cam tem de reacţiile adverse. Copii, soţie infidelă sau nepotrivită, datorii, şoferie şi nervi în trafic…toate acestea ne scurtează viaţa incredibil de mult. Practic, nu stai după asta, căci nu ştii cât vei trăi oricum dar tot practic, unele lucruri e bine să le eviţi. Şoferia nu trebuie evitată căci e utilă însă…n-aş vrea să fiu şofer în România! Aici nu cred că mă poate contrazice cineva.
Mă bucur oarecum că n-am avut multe cadouri şi avuţii. Eu dacă mâine plec de acasă, aş putea să-mi înghesui lucrurile mele de valoare în vreo două geamantane. Este cam trist asta, căci mi-ar fi plăcut să păstrez fiecare capac de Coca-Cola, fiecare abţipild Turbo şi aşa mai departe dar…într-o viaţă haotică, poate că e bine să fii mai minimalist pentru a te mişca mai rapid când vrei să faci o schimbare. De asemenea, tentaţia de ceva „nou şi sclipitor” este minimă la mine. Ieri, de ex, m-am jucat puţin pe un Samsung Galaxy S III. Nu-mi place, e prea mare. Aş vrea unul poate dar…doar poate. Mi-ar plăcea de fapt să am tehnologie multă, să am câte una din toate dar când ştiu că nu-mi permit, nu mă bag la rate şi sacrificii peste măsură pentru un obiect. M-aş descurca poate dar costul psihic pentru acea realizare este prea mare. M-am obişnuit cu răul şi e un lucru trist, dar uneori e un lucru bun. Evident, n-am gânduri Amish, deci cumpătarea asta forţată de cândva, îmi oferă acum un echilibru pe care l-am ajustat eu. Gen, mi-aş cumpăra o vilă cu piscină dar aş vrea-o suficientă şi plină de dotări necesare, nu cu ceva în exces de ordin grandoman. Mai practic şi personal, din următorul meu salariu aş vrea să-mi iau…nimic. Aş vrea să plătesc puţin la întreţinere şi altele dar restul să-i adun. Pe Wishlist am şi eu totuşi un Smartphone, un Laptop şi mai ales un DSLR dar…salariile fiind aşa mici iar produsele aşa scumpe, mai bine adun banii până îmi dau seama ce să fac cu ei. Poate între timp mai fac un curs, poate între timp îmi mai cumpăr un molar lipsă sau doi…toate aceste opţiuni ar fi mai bune, chiar dacă omul are nevoie şi de puţin răsfăţ.
Deci…uite cum e bine să nu ai multe! Ne stă bine în Societate dar deseori e bine să ne separăm de ea şi de mentalitatea de turmă. Tocmai din acest motiv, mulţi fac prea multe alegeri ce deseori se dovedesc a fi proaste.