Toată sala distrată și agitată își domolise puțin din haos când a intrat ea pe poartă. Era de o frumusețe cu greu înțeleasă de Om, purtând o rochie albă ce parcă a prins formă pe corpul ei mlădios și totuși cu o tentă de impur.
Chiar Ea spunea cândva: Mă vedeți ca o sfântă și mă divinizați pentru impresia pe care o las, dar eu sunt probabil cea mai păcătoasă dintre toate; ce este mai rușinos și temător în ochii oamenilor și al zeilor lor decât a gândi liber și neîngrădit? N-am auzit să scandeze nimeni atât de puternic împotriva unui viol sau a unui omor cum scandează împotriva unei idei aparte sau non-convenționale. Ce femeie…
Unul dintre invitați s-a întors către Sebastian, știind că acesta cunoaște de obicei orice invitat și orice persoană din lumea lor bună.
– Cine este? Oare din partea cui vine?
Sebastian însă era încruntat și sobru, analizându-i fetei fiecare pas atent așezat pe marmura din sală. Prietenul său încă aștepta răspunsul, uitându-se la el cu gura căscată și zâmbitoare, asta până când și-a dat seama că lămurirea nu mai vine iar el arată până la urmă ca un tont blocat în acea expresie.
– Este marea lui cucerire, nu știi? Spuse Alex, un prieten vechi.
Sebastian, văzându-se provocat și dorind totuși să-și descarce sufletul, începu a povestii.
– Este întradevăr Ea, marea mea cucerire și marele meu eșec. Am căutat s-o seduc și am părăsit-o, însă când a plecat mi-a furat subtil întregul suflet ce fără să știu, i-l dăruisem complet. Am scos la iveală tot ce era mai bun și mai pur în ea dar ea făcând asta cu mine, a scos la iveală și răul, care în acel moment predomina. Cel mai scurt roman al vieții mele și totuși cel mai însemnat…
Felicitari! O scurta pagina de viata dar plina de substanta… Mi-a placut mult ideea cultivarii si descoperirii reciproce a profunzimii spirituale in relatie… „Am scos la iveală tot ce era mai bun și mai pur în ea dar ea făcând asta cu mine, a scos la iveală și răul, care în acel moment predomina.”
Mda, pai…ce sa ma inspire mai bine decat propriile mele trairi?…