Blogging, Știri & Trends
Explorare Urbană: Micul sat ascuns din orașul Constanța !
Explorare Urbană: Micul sat ascuns din orașul Constanța !

Explorare Urbană: Micul sat ascuns din orașul Constanța !

Acest articol face parte din planul meu de ieri, acela de a ieși la o Explorare Urbană prin orașul Constanța. Am dorit să ajung la intrarea de Vest a tunelului construit de Anghel Saligny, urmând traseul găsit în acest link. Practic, mi-am pornit drumeția de sub Podul de Butelii, în linie continuă către capătul absolut al văii, cel ce se intersectează cu Șoseaua Mangaliei (aproape în dreptul Microbuzelor de Mangalia).

Ca plan de atac, am folosit Google Maps inițial, dar imaginile din satelit erau de slabă calitate. Așadar, am ajuns la website-ul distanta.ro și am aflat cam ce obstacole o să întâmpin, nevăzând totuși prea clar detaliile zonei. Aveam să aflu lucruri incredibile.

M-am îmbrăcat mai de „scandal” iar în picioare mi-am luat niște adidași, căci știam că voi merge puțin cam mult. Fiind zona extrem de retrasă, am preferat să nu iau la mine telefonul sau portofelul. Am luat însă buletinul cu mine, în caz că mă considera suspect cineva din zonă. Mai mi-am luat o lanternă de cap și o șapcă. Am fost foarte inspirat cu șapca… Mi-ar mai fi prins bine niște mănuși. Mi-am început drumul de sub Podul de Butelii.


A trebui să cobor în valea plină de gunoaie și inundată de mult timp de o apă lentă ce curge din conductele din zonă, în ritm de râu anemic dar persistent. Toată această apă a creeat un râu artificial ce ajunge tocmai până în Portul Constanța! La fel ca în zona Modern, toată acea apă scursă din țevi sparte, a favorizat creșterea unui ecosistem aparte, cu salcii și ierburi dese și copaci de toate felurile. Asta se vede cel mai bine cu cât te apropii de Tunelul lui Anghel Saligny.

După câteva țopăieli tip-Parkour (de care îmi era dor, sincer), am ajuns în vale și mi-am început drumeția. Pentru început nu eram crispat de zonă, căci nu vedeam nicio casă în jur, însă nu mi-a luat mult să dau de ceva incredibil.

M-am oprit pe loc. De la distanță vedeam o formă ciudată și nu puteam ghici ce e. Când colo, o poartă și gard, ce m-a dus cu gândul imediat la celebra serie horror Wrong Turn. Auzi tu, să te muți cu casa „în mijlocul străzii”! Nicio imagine din satelit nu m-a pregătit de asta! Am căutat rapid să ocolesc și nu știam pe care parte (puteam cam pe ambele părți). Am zis totuși să-mi iau inima-n dinți șă să merg mai departe, căci poate era o improvizație veche.

Am dat nas în nas cu un alt gard și de data asta cu un sat în miniatură, cu găini și curci. Fix o curcă mi-a dat de gol prezența. Am rămas blocat iar și căutam să nu par prea suspect. Auzeam voci prin zonă dar nimeni nu era pe afară. Am impresia că în zonă nu locuiesc doar țigani ci și români săraci sau poate doar români cred. Nu sunt mulți dar…sunt acolo, ocupându-se cu creșterea păsărilor, a vacilor! dar și a oilor. Toate astea în mediul „urban” numit Constanța. Am ocolit pe dreapta, urcând pe marginea din ciment a văii. Am luat-o drept înainte și am mers destul de aproape de altă așezare improvizată, pe lângă drum. Se auzeau manele de acolo. Căutam să merg cât mai relaxat și cât mai de-al casei, chiar dacă eram practic într-un câmp în mijlocul pustietății industriale a orașului. În stânga mea erau vagoanele CFR și un câmp întins și gol. Se văd în poze tot înspre acea zonă și blocurile de lângă luxosul restaurant Sabroso. La nici 2 Km de acest restaurant, oamenii cresc oi și vaci! În dreapta mea era un gard mare, o zonă de silozuri, cu foișoare de pază. Am mai văzut un paznic doi pe partea cealaltă dar spre surprinderea mea, nu m-a luat nimeni la întrebări. Aveam totuși emoții. Când am luat-o pe lângă „așezarea-parodie a tătarilor de cândva”, auzind manele așa aproape de mine, nici n-am îndrăznit să mă uit insistent în zona respectivă. M-am dus agale înainte. Am zis că fac mai multe poze când mă întorc, în caz de scandal, s-o iau la fugă către casă nu către o înfundătură.

Eu îmi fac singur explorările urbane și este destul de stresant să faci asta. Mai mult mă tem de oameni decât de altceva. Prefer însă a face asta în acest mod, căci pot fi mai ușor responsabil doar de mine. Unde mai pui că îmi place să mă cațăr, să sar, să fiu agil. În cazuri periculoase, aș avea mari șanse să scap de cineva rău-voitor. Chiar și aici a trebuit să mă cațăr mult și să sar de pe piatră pe piatră, în zone mlăștinoase sau pline de ierburi sau plante cu țepi. Adidașii mei au avut de suferit destul de pe urma acestei zone. Drept urmare, recomand totuși niște ghete mai comode, de teren accidentat.

După așezarea rurală din mediul urban, am mers tot înainte până când am văzut oi. M-am gândit că o turmă de oi poate însemna minim un câine pe lângă ele. Am ocolit imediat prin stânga. Am sărit iar în vale, m-am urcat la loc și am mers pe lângă niște garduri pline de graffiti, ajungând ulterior din ce în ce mai aproape de Tunel. Acum priceapeam de ce din satelit nu se vede nimic. Zona este o întreagă junglă! Pe lângă asta, mizeria este ca la ea acasă. Imediat am auzit o mamă țipând iar un copil plângând ca reacție. De pe partea cealaltă, un alt copilandru cred că mă striga pe mine, confundându-mă cu un prieten de-al său. Cine altcineva să umble de nebun pe acolo decât cei din zonă? Eram la capătul drumului. Ajunsesem într-un final la Tunel!

Dar stați așa! Ceea ce vedeți în poza de mai sus eu nu vedeam încă. Practic, eram să mă dau bătut. Zona de lângă tunel e așa plină de iarbă și mizerie și apă, încât am rămas blocat.

joie blocat in iarba

Nu vedeam nici tunelul, nici un drum care să ajungă acolo. Am insistat însă și mi-am făcut un drum printre copaci. Am presimțit o cale și chiar am găsit-o sau hai, am făcut-o. Am trecut pe lîngă un CD audio, apoi încă unul, apoi peste o cutie mare de la un frigider vechi și am ajuns în sfârșit la Tunel. Dar…cum să ajung jos?

Chiar nu erau șanse evidente cum să fac asta dar am zis să o iau tot înainte printre spini și ierburi și să mă sui pe tunel.

Joienegru pe tunelul anghel saligny constanta

Am făcut asta, am ocolit iar apoi am coborât pe un morman de gunoaie. La urcare mi-a fost mult mai greu. Nu credeam că o să merite tot efortul, dar odată intrat în tunel, eram tot numai un zâmbet! Dar despre asta, în articolul viitor!

La întoarcere, eram mai emoționat ca la început. Aveam atâtea poze minunate pe aparatul meu compact (trist că n-am încă un DSLR…) încât nu mă gândeam la altceva decât să nu fiu jefuit prin pustietatea asta de zonă.

Am zis să mă întorc pe cealaltă parte. M-am chinuit iar prin iarbă și junglă iar apoi am mers greoi pe un câmp. Era și pe acolo o așezare improvizată dar nu am văzut pe nimeni în zonă. Merg ce merg și iar și-a pus cineva gard în drum! Singura soluție era s-o iau pe jos, prin vale, sau…pe niște țevi de apă supraterane! Ghiciți ce variantă am ales! Pare periculos și bătea vântul puțin dar e mai simplu cu două țevi mari, una lângă cealaltă. Dacă era una…era mai dificil să zicem. Am sperat să trec cu bine de „casa” cu manele și să nu mă aștepte vreun „localnic” curios dar am dat nas în nas cu prima mea belea pe ziua respectivă: câinii! I-am văzut de la distanță și mi-am luat subtil o piatră în mână, în caz că… Deja mă lătra un câine mai în putere dar eu îmi ascundeam piatra. Îl alintam și vorbeam ca unui bebeluș și se pare că mi-a mers tactica, căci n-a devenit agresiv. A lătrat și celălalt câine mai bătrân. Scârț și el. Am trecut cu bine de ei și am ajuns iar în apropiere de Pod. Mergeam în paralel cu un om ce-și ducea vacile la păscut prin acea vale. Halal secol XXI…

Sub pod am decis să mai fac câteva poze la apa din zonă și la două țevi fisurate:

Cred că o să-i anunț pe cei de la RAJA de situația asta. Din cauza lor, se face junglă prin zonă! Dacă îmi zic și de data asta că nu-i de competența lor… Aceste țevi se află fix în preajma celui mai urât poduleț din Constanța:

Pod medal strada cumpenei constanta 2015

Am trecut și eu pe el, cu mare teamă. Pe partea cealaltă aștepta cineva să trec, căci n-aveam loc unul lângă celălalt. Un tată își convingea fiul că e sigur să treacă. Fiul mic era sceptic și spunea: „mi-e frică”. Și mie mi-a fost cam frică, puștiule, și mie!

Cam asta a fost deci drumeția mea prin partea aceasta a Constanței. Acum știți și voi ce se găsește acolo. Cineva trebuie să intre în zona asta și să facă puțină curățenie. Nu mă refer doar la gunoaie dar și la așezările dubioase din valea respectivă, unde după cum ați văzut în poze, își fac apariția și case din cărămidă și ciment. Este…wow! Mi-ar fi plăcut să văd aici o pistă de jogging. Știu, sună nebunesc, dar e un drum drept și ar fi perfect pentru diverse evenimente sportive sau ca spațiu de recreere.

O să revin în scurt timp și cu al doilea articol, despre Tunelul lui Anghel Saligny. Până atunci, puteți vedea toate pozele cu explorarea din acest articol, pe pagina mea de Facebook, AICI.

p.s. Vreau să-i mulțumesc colegului meu Explorator Urban, Alex Iacob aKa Reptilianul. Am citit ieri un articol de-al său, în Vice, iar apoi am prins poftă de a mai ieși și eu la „plimbare” (căci n-o mai făcusem de mult). Mersi de motivarea indirectă! Citiți acel articol, aici.

5 comentarii

  1. Pingback:Primăria dă Yes To All la toate cererile de proiecte imobiliare!

  2. Pingback:Ideea stângace a zilei: Un parc central în Constanța

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *