Blogging, Știri & Trends
În sinea ei, îmi zâmbea
În sinea ei, îmi zâmbea

În sinea ei, îmi zâmbea

Eram doi străini într-o dimineaţă răcoroasă de un nou sezon de Primăvară. Uitasem ce înseamnă să te trezeşti aşa devreme şi să te grăbeşti să-ţi faci un pachet pentru muncă, o cafea grăbită şi un măr aruncat rapid în aceea pungă de hârtie pentru pachet. Ba chiar, nu ai timp uneori de cafea făcută la ibric aşa că ţi-o cumperi de la dozator cu 1 leu.
Câinii sunt mai cocoşi decât cocoşii şi mişună pe străzi la fel de devreme iar luminile stâlpilor se sting în anticiparea răsăritului. Până să circule un autobuz normal întâlneşti autobuzele ce pleacă din Bază către propria linie. Sunt amabili şoferii respectivi. Se opresc în dreptul tău şi te întreabă dacă ai drum către destinaţia lor. Le dai un leu ca să nu fii nesimţit şi ai ajuns în scurt timp unde ai dorit. Muncitorii matinali sunt aceia dintre cei mai prietenoşi şi cunoscuţi unii cu ceilalţi. Chiar de curând, fiind la muncă, m-am scărpinat pe nas iar unul din muncitorii ce trecea prin zonă şi-a ridicat mâna, căutând să-mi imite gestul în manieră de salut. Nu ştia că eu mi-am ridicat mâna spre nas şi nu spre el.
Ea era în staţie. Vecina mea matinală. Am văzut-o prima oară într-o geacă groasă ca pe timpuri, o geacă de aia pe care chiar şi în anul 2014 ar vrea părinţii noştri s-o purtăm ca să nu ne fie frig. În cap avea ceva dar nu ştiu ce. Nu se distingea bine părul. Stăteam amândoi în staţia pustie şi ne priveam pe rând. Eu unul sigur făceam asta… Ea…părea oarecum că făcea la fel sau asta aş vrea să cred eu de dragul fanteziei. Peste două zile am văzut-o iar. Alergam după autobuz iar în timpul ăsta am văzut-o urcând. În milisecundele respective mă gândeam nu doar că n-aş vrea să pierd autobuzul dar şi că o s-o surprind, căci poate se uita după mine până atunci. Avea părul descoperit de data asta şi părea mai aranjată. Ideea mea de romantic m-a făcut să mă întreb dacă oare pentru mine făcuse asta. Stăteam lângă ea şi căutam parcă s-o bag în seamă cumva. Ea îşi freca palmele fără nicio altă urmare. Am simţit o tensiune mare. Am vrut să sparg gheaţa dar una din călătoare s-a băgat între noi. Am fi ieşit prea mult în evidenţă dacă am fi născut un dialog incomod în acel moment. Am coborât şi m-am uitat după ea. Nu ştiu dacă s-a uitat după mine căci până la urmă, tot ce vă povestesc aici este o fantezie de-a mea. Nu că nu e real ce s-a întâmplat, dar nu ştiu dacă am ghicit sentimentele fetei. Îmi părea că zâmbeşte cumva în sinea ei când mă vede, dar…nu pot fi sigur de asta.
Vecina mea misterioasă… N-am planuri măreţe pentru ea dar aş saluta-o cândva, ca un om normal şi deschis. Poate mâine dimineaţă devreme, poate poimâine…trebuie să aflu cine este ea şi cine este ea pentru mine…!

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *