Se discută despre acest caz cu incendiul de pe bulevardul Mamaia și foarte bine că se caută vinovații. Poate se și bagă la pușcărie acești vinovați. Sau nu merge așa pe la noi?
Se spune că le-a luat nu știu cât timp salvatorilor să vină din zona Palas până acolo (13 minute făceai normal cu mașina, spuneau cei de la Digi24), însă eu am altă întrebare: La sediul ISU Dobrogea aflat la doar 1 minut distanță de locul accidentului, chiar nu aveau cu ce să salveze situația? Adică, demonstrațiile alea cu public și articolele din presă de-a lungul anilor cu tehnica lor și dotările lor ce au însemnat? Fake news? La doar 1 minut distanță… Vedeau fumul din curte…
E praf sistemul medical. Și manevrarea victimei a fost făcută haotic. Au luat-o ca pe un sac de cartofi ca s-o ducă dintr-o parte în alta, ca la Stat așa, ca împinsul hârtiilor dintr-o parte în alta, ca atunci când vine șeful și te faci că ai treabă. A fost o manevrare INCORECTĂ.
Au spus cei de la Presă (greșit) că au făcut corect, căci era un pericol, că putea să cadă geamul sau ceva. Fals. În cursul meu de prim ajutor premedical la Crucea Roșie ne-a învățat că dacă întradevăr există un astfel de pericol, apuci victima cu grijă și îi susții ceafa și spatele. Ăștia au luat-o ca pe un sac de cartofi! Picioarele la aproape 90 de grade mai întâi, apoi de mâini în sus, făcând-o în forma literei U. Dacă se face o analiză post-mortem cred că se vede asta. Apoi e fals că dacă era așa periculos, nu stătea fix soțul femeii în acel loc sau acei 2 oameni care se văd în imagine. Fals ca principiu declarat, că ei întradevăr nu aveau ce să caute acolo. Imediat îi goneau și pe ei, dar n-au făcut-o. Au fost…amatori. Și să fi amator pe CNAS-ul meu sau nu și pe viața mea, nu e normal!
E praf România. Asta e. Că vedem de atâta timp atâtea nereguli. Mulți tac și nu protestează, dar când ajung și ei în cazuri de urgență, abia apoi zbiară. ISU e la pământ, Spitalul Județean e la pământ (cu tot cu noul său manager), chiar și Clinicile Private sunt la pământ, oricâți bani ai da acolo! Suntem pe cont propriu așa că mare grijă la fiecare pas făcut în viață, că…nu se știe!
Adevarat, suntem pe cont propriu.
Imi aduc aminte ce-mi spunea mama cand eram copil, „in viata sa te fereasca cel de sus de spital si de politie (militie era pe vremea aia). Lucruri valabile si dupa 30 de ani de la Revolutie.
Nu se intampla nimic bun/pozitiv in Romania, vedem numai drame dupa drame.
Traim doar cu o falsa speranta ca va fi mai bine, dar deja ma gandesc prin ce vor trece copiii nostri.