Joe cel bolnav | Gândurile de August

Ma simt oribil. Din data de 9 Februarie de când am mers și eu la plajă a doua oară pe anul ăsta, lucrurile n-au mai fost la fel.

Am mers rar spre deloc la plajă în ultimii ani. De ce? Treaba mea! În general pentru că nu mai am gașcă și nu am gașcă pentru că nu prea am dispoziție. Prevăd că o să se schimbe asta în viitorul apropiat însă, dar…să vedem dacă mai pot ieși din sălbăticie. Cum merg așa rar la plajă, cred că mă afectează mai tare pe mine Soarele. Drept urmare, m-am trezit imediat a doua zi cu un herpes pe buză ce de abia acum pare că mai dispare, cu sistemul slăbit…și cam atât, că de bronzat nu prea m-am bronzat, mai ales că m-am dat bine și cu cremă. De atunci până azi n-am reușit deloc să dorm bine noaptea. Dorm doar câteva ore și mă trezesc apoi; mă înnebunesc semi-visele repetitive și trebuie să mă trezesc bine pentru a-mi reseta gândurile. E nebunie. În ultimele două zile am mâncat doar 3-4 mini-pateuri foarte mini, chiar dacă am frigiderul plin de bunătățuri. Deci adio și poftă de mâncare, lucru curios căci în loc să mă fac mai bine cu timpul, mă fac mai rău. Deși eu rar mă îmbolnăvesc, nu-mi place în general să bolesc. Fac mișcare, mănânc forțat…acum însă nu prea am chef de nimic. Urăsc vara. Deci de aia sunt extra arțăgos și mega bizar în ultimul timp.

Cu toate astea, mi-am respectat câteva angajamente privind diverse evenimente din oraș. Asta așa, ca să nu mă renege complet cei din breaslă. Dacă-mi urmăriți blogurile și feisbucile, știți bine unde am fost și ce am văzut. Ce n-am povestit mai în detaliu însă este peisajul de stradă. Eu sunt mai sociolog de fel și observ multe lucruri la oamenii de pe stradă, tocmai de aia mă amuz tare sau înregistrez bine anumite conversații.

Ieri de exemplu, pe Maxi Taxi, un tip și un altul ce împreună făceau doi, se duceau spre Mamaia. Unul vorbea la telefon și fiind prin zona Tomis 3 spune „Noi suntem aici…la Modern….la Modern am zis! Păi…magazinul ăla Modern….”. În Constanța, când zici Modern, te referi la plaja Modern. Bun? Bun! Apoi, tot ieri, pe lângă Pavilion, o tipă de pe locul pasagerului a unei mașini oprite lângă mine mă întreabă unde este „Mall Maritimo”. De Ziua Marinei a fost nebunie însă. Eu și blogărița Adriana Melnic am stat în tribună, uitându-ne cu un dispreț maxim către gloata de oameni needucați, ce se călcau în picioare în tentativa lor umoristică de a vedea ceva din spectacol! Ok, glumesc, ne părea rău pentru ei, însă mai apoi, ne-a părut nouă rău de noi când ne mișcam cu pasul furnicii în drum spre casă. Oameni de toate mărimile și culorile, mergând în rânduri groase printre pietrele și praful din Zona Peninsulară. În stația de autobuz toți întrebau de unde se cumpără bilete, deși erau practic doar un pumn de magazine în fața lor pe care mai și scria „Vindem Bilete”. Ba chiar tocmai m-am întors către cienva cu un bilet proaspăt cumpărat iar acest cineva m-a întrebat de unde se cumpără bilete. Really? Apoi alții întrebau cum pot să ajungă în zona x și cu ce, alții lingeau din înghețată, alții mâncau, toți grămadă unii în alții. Mi-a plăcut atunci când a venit un nou autobuz și în clipa următoare era plin ochi. Un moș stătea cumva agățat la ușa din față iar șoferul îi spunea să se dea jos. Era atât de nervos șoferul… Adriana s-a speriat de scenă și a preferat să ia alt autobuz dintr-o zonă mai liniștită. Apropo de nervi, mi-a plăcut la Ziua Marinei cum un amărât de ajutor de cameraman sau ce era, trăgea un cablu pe faleză și l-a nimerit fix pe pantalonii și pantofii pe un Colonel ce stătea drept în fața companiei sale. Era așa nervos omul dar căuta să urle doar așa din priviri de dezgust pentru maniera în care omul acela greșise. Stătea apoi drept cu fața înainte și se uita puțin jos spre pantofi, mai stătea drept apoi peste câteva secunde iar se uita jos. Cred că a făcut asta de vreo 4-5 ori. 

Tot de Ziua Marinei, că a fost plină de oameni și draci, un șofer nervos i-a tăiat calea unui autobuz. Autobuzul a claxonat puternic și din mașină a ieșit un nene mai mărunt și soția sa. Nenea ăla, foarte sigur pe el, zice „Ia! Treci încoace!” către șoferul de autobuz. Nu s-au luat la bătaie, problema era că trecuse foarte aproape de el ăsta cu autobuzul și probabil i-a atins puțin oglinda sau ceva. La câțiva pași de această scenă care a blocat toată circulația pe acea bandă, era o mașină de Poliție Rutieră. Incompetenții planetei se uitau probabil la pepenii de pe trotuar, neobservând grava problemă din spatele lor.

Mă simt oribil. V-am mai zis asta? Maicămea zice că de la băutură. I-aș fi dat dreptate dacă de la începutul săptămânii n-aș fi ținut-o doar pe apă, ouă, brânză, ceapă și multe roșii. În mod paradoxal, după cum spuneam mai sus, situația s-a înrăutățit. Auzind și ea de regimul meu a dat-o altfel apoi, că am nevoie de ciorbe. Ooooh, preaslăvita ciorbă! Mă lași? E o boală, trece de obicei în două săptămâni, mă descurc eu cumva. Nu mor eu de la atât sau nu se supără până la urmă prea multă lume dacă mor eu. Apropo, nu-s bolnav că m-au ajuns blestemele multora din voi ci se întâmplă altceva aici. Sâc!

p.s. Acum maicămea trimite pe post de sol de pace pe verișoară-mea aia mică. Mă întreabă dacă vreau un ceai, o apă sau orice. Haha. Funny.

Ieri mi-am cumpărat o plăcintă de la taraba Dobrogea de la Festivalul Antic Tomis. Costa 2,5 lei a naibii și nici nu era așa consistentă, însă era foarte bună. De fapt, cam așa trebuie făcută plăcintă. Mai subțirică, ușor crocantă și cu brânză bună. Dar totuși, 2,5 lei? Ei cred că își fac o vânzare bună, crescând prețul la produs în toiul unui eveniment cu populație din belșug. Regulile Economiei, spun de fapt inversul. Vinzi ieftin și vinzi mai mult. Râdeam cu vărmiu de taraba celor de la Astra Asigurări și ne întrebam dacă și Dacii aveau asigurare pe atunci. Eu propusesem să fi fost scris pe tarabă un fel de „Asigurae Vitae” sau ceva de genul, apoi m-am gândit că mai bine chiar făceau asta ca să fie în temă. Oameni înguști, n-au gândit bine reclama. Un bulgar, prezent și anul trecut desigur, vindea săbii de lemn cu 20 de lei, alții vindeau niște brățări frumoase din piele cu probabil mult mai mulți lei…aveai de unde să alegi, dar trebuie să te țină buzunarul puțin. Mi-a plăcut de un copil. Eram la armuri și săbii și sulițe și vorbeam în Engleză cu soldatul bulgar de acolo, de asemenea îi traduceam lu’ văr-miu ce spune tipul căci văr-miu e copac și nu știe Lb. Engleză. Un copil îl întreabă pe bulgar: Do you speak only English? Bulgarul zice Yes. Copilul tace, resemnat. M-a amuzat, căci știa totuși copilul să speak-uiască limba și avea și față de american. I-a pus bulgarul în cârcă o armură de vreo 25 de kg iar copilul, vrând să ia și coiful, s-a aplecat așa robotic spre el, spre râsetele celor din jur.

Un nene avea o șa la bicicletă mai specială, cu blană de bursuc electrocutat sau ceva. Văr-miu a râs puțin pe tema asta, spunând că și-a decorat-o pentru eveniment dar nenea a zis că nu că nu știu ce și a ținut să se laude că doar portbagajul este din fier, restul cadrului este din Aluminiu. Ce să zic, felicitări. Era un Mountain Bike banal.

Am mers ieri și pe la restaurantul La Cetate, cu vărul, o amică, Sagi și mândra lui. Am așteptat 2 vieți de câine să ne servească cineva. Vorbeam apoi de Paraziții pe Plaja Modern iar ospătărița ce părea nouă acolo întrebase și ea amuzată când are loc. Mai bine ne servea mai repede decât să stea cu gândul la Paraziții. A doua oară când a venit pentru un refill, era mai tăcută. Amica de lângă mine a observat că lăcrima și era foarte empatică. Am presupus că a mustrat-o vreun client pentru cine știe ce gafă. N-a mai servit apoi, a rămas înăuntru să se descarce probabil. Apropo, când pielea originală din care erau făcute anumite brățări la Festival aveau ăștia de la Cetate prețuri decente? Nici de Blogmeet nici la ieșirea de ieri n-am înțeles asta. Păi 7 lei o bere e normal? Bine că nu e 10 lei și la 330ml cum au fițoșii de la Crema. Înainte cred că întradevăr era 4 sau 5 lei o bere dar nu înțeleg de ce însuși proprietarul a trimis vorbă prin purtătoarea lui de cuvânt că nu-mi face reducere la Blogmeet că ș-așa au prețuri mai mici decât alții. Um…nu, nu aveți prețuri mai mici decât alții. Ba chiar le aveți foarte scumpe față de alții.

Haha, mă amuzam acum, gândindu-mă că lipsa poftei mele de mâncare e ca un fel de protest spontan fără voia mea în fața problemelor echipei Farul. Cum naiba ca eu să nu mănânc de 2 zile și mă simt totuși în stare să fac tumbe sau drumeții iar alții ajung la spital într-un timp așa scurt? Adică, vineri după-amiază bagi în tine Shaworma și tot și te faci că protestezi prin greva foamei. Ok, deci Vineri nu se pune, că doar ai mâncat. Dar cum să ai 5 suporteri flămânzi deja a doua și a treia zi? Data viitoare, chemați-mă pe mine că am o toleranță mare la înfometare plus că prețuiesc mai mult apa decât pâinea, așa îmi explică organismul meu uman. Când eram mic, eram așa puțin mândru să țin cu Farul, dar o făceam dintr-un oarecare snobism local, așa mi se zicea, exact ca Religia. Am fost o singură dată la un meci de fotbal pe stadion. Nu mi-a plăcut. Eram mic și vroiam acasă iar nenea cu care eram mă certa că dacă am venit, trebuie să stau. Poate de atunci nu-mi place mie fotbalul.

Hai gata, v-am plictisit destul într-o zi de Sâmbătă. Vă recomand din suflet să vizitați Festivalul Antic Tomis, care se află total în altă parte decât în Satul de Vacanță pe unde m-am plimbat ieri degeaba, mai exact aici, dar vă recomand să vizitați și zona din fața Pavilionului unde se desfășoară Târgul Colecționarilor.