Ah…Sâmbătă, 8 Februarie 2014. O zi frumoasă de vară (căci era soare şi totuşi…suntem în Constanţa).
Am plănuit azi să ies cu vară-mea prin oraş, să facem câteva cumpărături necesare. Am zis mai întâi să mergem prin Doraly pentru a ne plimba şi noi prin Mall puţin, vai dragă! Aveam nevoie de fapt de nişte chestii ce ştiam că se vând acolo. Ne-am întâlnit la Gară şi am zis să luăm autobuzul RATC cu numărul 5. Am nimerit 5R ce are cam aceeaşi rută. Eu aveam abonament pe toate liniile că sunt un şmecher care sunt iar vară-mea cea ne-şmecheră şi-a cumpărat un bilet.
Venea 5R şi am urcat. Vara trimitea un sms înapoi unei persoane iar eu, anticipând ca de obicei dezastrul, îi tot ziceam să-mi dea biletul să îl compostez. Autobuzul intrase pe Bdul 1 Mai şi tocmai atunci mi-a dat biletul să i-l compostez. Chiar râdeam înainte că dacă nu compostăm ne prind controloarele, cine ştie. „Închide uşa 1”, imita vară-mea o oarecare controloare întâlnită în trecut. Râd eu râd şi mă duc să compostez. POC! O mână peste compostor.
– Eh! Acum compostaţi, nu? Ce aţi făcut până acum? Îmi spune o oarecare tanti ce am observat instant că e controloare.
Instinctiv, am încercat de două ori să-i dau mâna la o parte, neluând-o în serios, dar ea insista să acopere micul spaţiu de inserare a biletului, insistând să nu o ating. Am realizat că mai bine nu o ating pentru că atunci când ea ar încerca să mă atingă dacă vreau să cobor din autobuz să îşi dea seama că nu poate avea aceeaşi pretenţie tactilă forţată. Nevenindu-mi să cred tupeul enorm, i-am zis că dacă vrea să nu compostez nu compostez şi gata. Ah, dar vară-mea a început scandalul…
Acest neam al meu are o voce foarte înaltă şi cicălitoare. De abia o suport eu uneori ca neam, dapăi alţii. Unde mai pui că arătam amândoi prezentabili şi de „înaltă societate”, deci nimeni nu se aştepta la furtună! Ce am mai şocat publicul călător… Pe de o parte, vară-mea îşi vărsa nervii (inclusiv din copilărie) pe persoanele tupeiste pe care le voi alinta „Satanele”. Eu eram uimit că nici n-a trecut mult timp de când am intrat în autobuz iar aceste fiinţe deja făceau scandal cum că n-am vrea să compostăm sau că am compostat aşa că le-am văzut pe ele în autobuz.
– Ce? Aţi zis că e Sâmbătă şi nu sunt controloare, nu? Spuse cu o mândrie stupidă Satana numărul 1…
N-a făcut nimic altceva decât s-o întărâte şi mai tare pe cea din compania mea. De obicei mă cam ruşinez puţin dacă am o asemenea companie gălăgioasă dar când vine vorba de controloarele din Constanţa, fac excepţii categorice.
– Păi cum vine asta? Există o perioadă determinată de timp în care pot să-mi compostez biletul? zic eu, anticipând deja replica evidentă de câştig…
– Da! spuse Satana nr. 2, până la prima staţie! Apoi îşi ridicase pieptul mândru, nedându-şi seama de eroare…
– Păi…da! concluzionam eu… Şi nici măcar n-am ajuns la prima staţie! zâmbeam în manieră de Caragiale.
Deci noi eram cât se poate de corecţi astăzi ca virgula măsii clienţi ai RATC-ului, dar angajaţii SRL-ului angajat de RATC au decis să se pişe pe aceşti clienţi. Dacă omul vine să composteze biletul, chiar dacă a văzut controlorul (nu că de aia compostam noi…), de ce rahat ai creea un conflict spontan de acest gen? Călătorii se uitau la noi în manieră horror. De obicei mai râzi şi zâmbeşti la astfel de scene din autobuz dar ei erau şocaţi de-a dreptul. Probabil era şi tonul ascuţit al verişoarei de vină, nu ştiu…
Nici n-au mai avut tupeul să blocheze uşi sau ceva. Satana nr. 2 a venit şi a rupt capetele biletului, născând un nou conflict gălăgios. Eu aveam abonament, ele nici nu s-au obosit să se intereseze de asta. Vară-mea a urlat că a rupt degeaba două capete căci eu am abonament şi trebuia să rupă doar unul. S-a mai calmat apoi căci am insistat şi eu să facă asta, dar nu pot s-o condamn pe vară-mea. Chiar dacă a fost isterică scena, nu pot să nu admir o astfel de acţiune când de fapt e necesară într-o astfel de societate coruptă sau eronată. Ba chiar spunea şi vară-mea asta Satanei nr. 1, că dacă eram ţigani nu ne controla…iar Satana nr. 1 a zis: „Dumneavoastră sunteţi mai rea ca ei…”, la care eu m-am uitat în ochii Satanei respective şi i-am zis:
– Hei! Ai grijă cum vorbeşti!
Mi-a aruncat o privire temătoare şi am simţit-o ca fiind om pentru un moment. Mi-a răspus imediat pe un ton sfidător şi temător puţin:
– De ce să am grijă?
– Că nu e frumos ce spui! Oare ce alt răspuns se aştepta să-i dau? Adică…pe bune! Nu e frumos! Când eşti angajat al unei firme, în atribuţiile muncii, trebuie să ai mare grijă cum te exprimi.
Cum spuneam… Ne-au rupt capetele la bilet, au tăcut apoi şi ne-au lăsat în treaba noastră. După ce am coborât la Doraly, uşa din spate rămăsese blocată. Probabil şi-au prins acolo nişte victime mai puţin orientate pe luptă de principii şi logică. Înţeleg că astfel de angajaţi sunt supuşi unui stres de toate felurile dar asta nu le absolvă de vina comportamentului mizer. Din nou: Noi chiar eram călătorii şi clienţii model şi fix pe noi ne-a găsit să ne provoace! Ha!