La cules de struguri

Dupa multa plictiseala acasa, m-a luat si pe mine varmiu la struguri.

El are un job bun, dar nu-i banos, asa ca pe langa s-a gandit sa profite de sezonul strugurilor, mai ales ca a dat de un patron cu o plata unica de 7-8 euro pe ora. Am zis sa vad si eu care-i treaba si sa ma bag, caci pe langa faptul ca n-am bani, ma mai si plictisesc.

M-am imbracat cu pantalonii mei de firma pe care am dat 100 ron acum 3-4 ani, mi-am luat si un bluzon asa mai decolorat, manusi si…hai la munca. Eu n-am muncit niciodata asa ceva, insa am mai muncit o zi de proba in 2-3 locuri, in rest, de acasa, tastand articole. Asadar, m-am bagat in ceva total nou si nu ma supar sau nu mi-e rusine, caci totul e o aventura deja. Noi ca romani cam avem prejudecati, insa nu-mi mai bat capul, chiar daca si Italia e plina de romani.

La struguri vin tot felul de oameni, ba mai tarani, inclusiv din Romania – daca isi gasesc loc – ba studenti si elevi sau tineri care fac un ban pe langa job-ul primar. Mi s-a dat un cleste, o galeata si am inceput sa tai. M-am descurcat destul de bine iar varmiu mai imi dadea indicatii cum sa fac mai bine, mai repede.

In esenta, ai randuri de struguri, ca in imaginea de mai sus. In functie de cat de multe randuri sunt, angajezi mai multi oameni. Noi suntem acolo vreo 10-14 iar randurile sunt destule, insa mai e doar o zi-doua de munca si se termina tot. La sfarsit, fiecare isi primeste banul. Ai cleste si tai si tai. Regula e sa existe cate 2 oameni la un rand, unul pe o parte altul pe cealalta. Daca ramane cineva in urma, te muti pe randul celalalt. Cand incarci galeata, ai de obicei alta langa tine, in care dai cu piciorul ca la fotbal ca sa se duca mai jos. Cand se umple strici „Pieno!” si vine unul din cei responsabili cu incarcatul si iti goleste galeata in remorca unui tractor care se duce din ce in ce mai jos, in functie de cum avanseaza lumea.

Orarul nu e dificil, munca nu este prea grea, desi pentru mine, care am tot stat la pc, a fost cam solicitanta la coloana, s-asa mai avusesem eu probleme cu asta de mult, insa desi eram obosit, nu m-am lasat si am mai mers si a doua zi si a treia. Se lucreaza 4 ore de dimineata, iei pauza o ora, apoi iar 4 ore. Pe langa orarul haotic din Romania, in orice domeniu, e parfum.

N-am facut poze acolo inca, dar cred ca o sa fac Luni, in ultima zi de munca probabil. Dupa asta, cred ca o sa mai vreau sa muncesc lucruri de astea de sezon, mai ales daca ma vad cu banii in mana.

Planul meu ramane sa invat limba, sa fac bani, sa gasesc un job bun si sa urc cat pot. Dupa aia poate ajung la Roma si in alte locuri din Italia si apoi – daca nu-mi place aici – ma mut prin Marea Britanie undeva sau in State. Asta asa, ca ciorna, insa momentan ma fixez pe prezent.

Asadar, uite ca si unul ca mine, cu cap, capacitati multiple si cu ambitii, poate face munca de asta grea de camp, spre surprinderea multora. Adica, surprinderea celor care aveau parerea ca stau eu si nu stiu sa fac multe, caci de oameni cu cap, muncind la struguri sau capsuni sau orice, tot auzim, mai ales cand vine vorba de Romania.

Mi-e scarba de sistemul romanesc, care isi infecteaza societatea cu saracie, absurditate si umilinta. Din pacate, fix multe caractere proaste exportam si de aia ti-e rusine sa fii roman. Insa mie nu-mi pasa de asta, o sa le zic la toti ca-s roman si o sa vorbesc in romaneste oriunde, caci sunt bazat pe propriile mele cunostinte si pe propriile mele trairi de pana acum.

Na, v-ati fi gandit ca o astfel de munca banala aparent, poate naste o asemenea dualitate in gandire? Ce de aventuri ma asteapta…