Mda. Ar trebui să mă rezum doar la titlu. Privind în ochi un alt concetățean rațional și spunându-i asta, ar fi de ajuns. Ne-am uita unul la celălalt și am înclina din cap în semn de înțelegere profundă a problemelor. Dar problema cea mai mare dintre acestea mai mici este că nu știm de unde să începem! Ce să criticăm mai întâi?
Știu, trebuie să fim pozitivi dar asta îmi pare a prostie într-un mediu în care lucrurile nu prea se mișcă. Mă gândeam zilele astea la Economie locală, la toți patronii adormiți ce se rezumă la a face puțin dar sigur. Nu bine…dar sigur. Le merge. Asta le este filosofia de Afacere: Rămâi cu ceea ce funcționează. Dar noi ceilalții suferim. Suferim din lipsa de opțiuni, suntem niște oameni implicați într-o Economie bizară ce are Cererea mulată după Ofertă. Noi nu primim ceva nou sau diferit, noi doar alegem dintre resturi ceea ce pare mai întreg și digerabil. Mă irită hotelurile vechi și împuțite ce miros a evaziune fiscală și a lenjerii refolosite până peste pragul de uzură. Mă irită magazinele de la colțul blocului ce se plâng de Hypermarketurile ce le fură afacerea pe când ele vând produsele la preț triplat și bere caldă în frigidere oprite din zgârcenia patronului. Mă irită povești auzite despre restaurante precum Konak, unde patronii sunt nesimțiți și chitroși iar proprii angajați îți recomandă să nu mănânci acolo. Mă irită lipsa de implicare a unor oameni în proiecte culturale sau pur și simplu sănătoase sau amuzante. Mă gândeam la evenimentul de Joi – Seara Bicicletelor a celor de la Ciclism Constanța. La fel ca inițiativa Sanasport, este o idee extraordinară pentru orașul nostru. Puteau atâția să conceapă o idee de Marketing bazată pe mișcarea asta locală dar antreprenorii nu prea știu ce înseamnă o afacere. Ei știu oarecum ce înseamnă un serviciu sau o vânzare de produs, dar nu știu afaceri. Nu tu un Decathlon să organizeze un eveniment cu premii sau să promoveze raionul ăla sărac și amărât de lucruri pentru bicicliști, nu tu marele Triton Sport sau First Bike să zică ceva de discount-uri frumoase și pliante cu produsele lor. Nimic n-au zis, orbii! Toată Constanța iese la pedalat iar ei se rezumă la Nea Costică și Domnul Gigel, clienți fideli.
E greu să lupți cu o gloată de zombii, așa cum suntem noi după ani de servitudine (vezi asta la vot mai ales), dar prin obișnuință pozitivă schimbi valul. Iar tu…vei avea câștig o mare sumă de bani, ba chiar și respect. Orașul câștigă rotițe în plus ce se învârt în mecanismul general iar totul devine din ce în ce mai bine apoi. Dar culmea, orașul Constanța preferă să se întindă cu fața la podea. Nu e vorba de România aici. E vorba de Constanța! București are avantajul de a fi mare, atâta tot. Dar…mai sunt și alte orașe precum Brașov sau Sibiu, ce își gestionează bine evoluția. Apropo de Brașov, citisem de curând asta:
Cam doare adevărul, nu? Eu de câți ani mă lupt cu jaful ăsta de oraș pe care încerc să-l iubesc cu forța parcă…
Apropo și de Joia Bicicletelor. Aseară, după o cursă forțată – căci eram împinși de la spate de jandarmi și milițieni – am ajuns la un…suc…da…un suc…și am făcut câțiva o chetă pentru unul din băieții din gașca de bicicliști, căci a avut un accident de curând. Am dat și eu cât am putut, nu că îl cunosc prea bine pe tip dar mi-a plăcut gestul. Mi-a părut a fi unul sincer și prietenesc. Mă irită că nu află alții mai înstăriți sau influenți de asemenea pățanii, că nu ajută ei ci ne lasă pe noi să dăm câte 10 sau 20 de lei pentru a strânge bani de o furcă de bicicletă sau cheltuieli pentru niște servicii medicale ce ar fi putut să le garanteze atâtea entități (măcar ca strategie de Marketing, ca donațiile făcute de milionari). Dar e un oraș mort și doar noi cei mici și simpli mai ținem lumina aprinsă. Suntem niște biete lumânări dar cumva, uite că noi nu ne stingem. Este eroic, știu, dar asta nu e de ajuns pentru a ne ridica nivelul de trai.