Se știe că omul e muritor iar omul nemuritor este văzut deseori ca un mit sau ca un personaj vampiric în filme de Hollywood.
Ca punct de vedere al Științei și al ADN-ul din corpul nostru, acest aspect al nemuririi practice poate fi imaginat printr-o metodă opusă celei tradiționale spirituale. Momentan, omul nu poate fi nemuritor, dar ca realitate științifică și fizică, existența unui om poate fi continuată de către moștenitorii săi. Deseori, când ne moare o rudă sau un părinte, considerăm că trăiește în continuare prin memoria purtată sau printr-un simț spiritual și paranormal mai mult sau mai puțin justificat. Practic, părintele acela trăiește prin noi, prin sângele nostru ce a fost și sângele său și prin ADN-ul nostru ce provine din ADN-ul său. Așadar, prin Știința asta deseori rece și calculată, am putea primi o consolare rezonabilă că cei plecați de lângă noi sunt în continuare în viață tocmai pentru că noi suntem în viață. Ba chiar, cine știe cum unuia dintre copii noștri (sau unuia dintre copii lor) li se va activa acel ADN și acele simțuri pe care le-a avut un tată sau un bunic de-al nostru. Nu cunosc știința asta bine ca să știu dacă acest lucru ar fi posibil cu adevărat dar îmi pare realizabil atâta timp cât creierul uman și funcțiile sale sunt precum niște informații de computer ce practic se downloadează în următoarea ființă.
Îmi place să mă gândesc că aceste lucruri sunt posibile și că de fapt unii din noi suntem nemuritori fix prin chimia noastră. Impresiile despre un om sunt efemere și dispar. Poveștiile despre el sunt efemere de asemenea și nu toți sunt amintiți de Istorie. Sângele însă durează la nesfârșit iar acesta este de fapt Romanul perfect al vieții cuiva.