Blogging, Știri & Trends
Nu avem prea mulți nebuni pe lume
Nu avem prea mulți nebuni pe lume

Nu avem prea mulți nebuni pe lume

Încă rămân de părere că nu există om nebun pe lume ci că există doar om neînțeles. 
Asta se traduce ca faptul că nu ascultăm și nu privim îndeajuns de bine anumiți indivizi, pentru a-i ajuta cu adevărat într-un fel. Chiar și într-o Eră Modernă, cu sectoare ale societății și cu teorii ale diverselor psihologii, nu reușim să lăsăm la o parte teama primordială de necunoscut. Drept urmare, lucrurile sunt rele, sunt bune, sunt nebune chiar.
Deși nu există om nebun pe lume, conform simțului meu de observator și om empatic, există oameni cu predispoziții criminale, sau rele, sau neutre dar repetitive și obsesive, sau orice alt lucru ieșit dintr-un comun larg acceptat în lume. Pentru a ne ușura munca în exprimare, am putea să-i numim nebuni pe acești oameni, însă chiar și ei trebuie ascultați și înțeleși într-un anume fel. Nu ar fi greșit să-i pui într-o cușcă, dacă asta cere situația, însă trebuie să analizăm empatic și psihologic asemenea comportamente. Dar…ăștia sunt oamenii ăia cu adevărat nebuni, ce nu se pot abține de obicei din a fi asta. Ce se întâmplă însă cu nebunii de vecini, sau nebunii de șoferi din oraș, sau cu nebunii de clienți ai unui ghișeu supraaglomerat?
Vedem zi de zi multe crize de nervi și crize de isterie. În familie mai ales, la școală, la muncă, în oraș… Chiar și eu și chiar și tu, am întâmpinat momente ce ne-au făcut să țipăm sau să fim periculos de tăcuți. Unii din noi suntem introvertiți, undeva la marginea pădurii, căutându-ne un scop separat de scopul general. Asta însă, ne face instabili mintal sau nebuni?
Propun o nouă definiție pentru instabilul mintal: Numim instabil mintal, acea persoană care s-ar comporta eronat psihic în orice fel de mediu pus la dispoziție.
Adică, asta să fie condiția pusă în analiza unui caz de om cu adevărat deranjat mintal. Trebuie să ne întrebăm și să cunoaștem cu siguranță, dacă omul ăla ce acum pare prea nervos sau prea isteric sau prea deprimat, ar fi de fapt un om exemplar psihic în alt mediu. Mi se pare corect suprem să luăm în calcul posibilitatea de ghimpe în talpa leului, tradusă ca om nelalocul său. Suntem oameni și oameni iar mulți se prefac în uituci de moment, însă când vine rândul lor să fie nebuni, plâng cu lacrimi de crocodil că nu-i ascultă nimeni. Trebuie să ne separăm nevoile psihice, chiar și într-o societate unită sau mai ales într-un astfel de mediu. Psihicul oamenilor e asemănător însă nici pe departe identic.
Așadar, același om care acum zace pe marginea străzii și se îmbată, sau același om ce a ucis pe cineva la nervi acum două clipe, putea fi undeva la câțiva km depărtare și într-o situație financiară sau socială puțin mai diferită, un om minunat, deloc bănuit de supărări profunde și răni adânci.

E foarte ironică viața asta în aparență, însă în mare parte, în asemenea cazuri, viața este ca un lichid ce ne ajută să plutim, însă care ne îneacă atunci când găsește a se strecura prin goluri în rațiune și empatie umană.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *