Blogging, Știri & Trends
Nu cartea e valoroasă ci trăirea de dinaintea ei
Nu cartea e valoroasă ci trăirea de dinaintea ei

Nu cartea e valoroasă ci trăirea de dinaintea ei

Dacă m-ai întreba ce întâmplare din viața mea ar face un subiect bun de carte ți-aș răspunde probabil că toate întâmplările cumulate ar forma o poveste de neuitat.
Știu, unii au probabil o rană adâncă, o întâmplare unică dar puternică ce dăinuie în calmul lor cum ar rupe calmul unei ape liniștite un robinet ce din când în când mai scapă câte un strop de apă de-a lungul timpului, până la final. Alții ar face o carte probabil doar din propria lor experiență despre cum au cunoscut o fată și cum împreună cu ea s-au simțit de parcă a cucerit lumea. Eu din asta aș face doar un capitol lung sau dacă ar merita povestea, de abia atunci și o carte. Bănuiesc că unele subiecte se transformă din capitole într-o întreagă poveste de sine stătătoare. Toate devin trăiri ce pot prinde forma unei cărți dar cărțile pot arde. O trăire dăinuie în timp. Dar…instrumentul propagării trăirilor acestora sau a experiențelor își găsește o formă foarte bună în jurnale, nuvele și romane. 
Nu cred că există om care să nu știe să-și povestească viața. Chiar și în puține cuvinte, tot o poveste va fi. A mea aș putea s-o povestesc începând cu vârsta de 3 ani, căci îmi amintesc foarte multe lucruri din acea perioadă. Ba chiar pot spune sigur că până la 5 ani îmi amintesc o groază de lucruri căci am un reper foarte bun: moartea tatălui meu. Așa că voi ține minte momentul când a plecat toată familia la Sovata și nu m-au luat și pe mine pentru că eram prea mic. Plângeam și le ziceam nervos că nu sunt mic deloc. Voi ține minte și momentul când tatăl era furios și ne pedepsea sau când era bucuros și ne lua în spinare cu el la muncă. Voi ține minte prima zi când tatăl ne-a învățat să facem avioane de hârtie pe care le aruncam de la balcon, peste liniile de tren. Ce bucuros am fost când avionul său a zburat cel mai departe. Apoi a zburat și el departe.
Vedeți, povestea mea nu ar fi cea mai fericită poate. Dar hai…aș adăuga niște capitole fericite, capitole ce s-au întâmplat ca fapt divers sau ce s-au întâmplat cu intenție. Ba chiar, lucrez în prezent la aceste capitole fericite. Mi-ar plăcea să-mi fac viața cât mai bună și cât mai pozitivă și de multe ori nici eu nu știu de unde îmi iau acest optimism. Cartea mea ar fi plină de dramă, suferință sau iubiri scurte pătimașe. Dar aș vrea s-o completez cu fericire, realizări și per total, o poveste de succes. Mi-ar plăcea să ajut pe cineva cu povestea vieții mele și cu ocazia asta aș lăsa ceva în urmă dar în mare parte vreau să-mi scriu propria carte pentru propria-mi împlinire. Vorba aia: o viață avem.
Am ajuns cu gândul aici în urma unei campanii Blogal Initiative. Simt că ar trebui să scriu mai mult pe tema asta dar cine mi-a urmărit blogul de ani de zile, mi-a învățat câteceva din drame, bucurii și trăiri. Vizavi de campanie, vă spun următoarele: În ianuarie, Editura Univers sărbătorește luna Enigma, luna dedicată colecției de cărți polițiste și thrillere, una dintre cele mai vechi serii ale editurii: concursuri, mistere de dezlegat, informații atractive despre cărțile, autorii dar și cititorii Enigma, oferte și reduceri. Mai multe detalii găseşti aici: http://www.edituraunivers.ro/12-enigma

2 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *