Mă gândeam eu așa azi, în timp ce eram la muncă (aviz șefilor mei bănuiesc…doar aviz, nu preaviz), că nu există Job-ul perfect. Mă refer la articolul hotărât, la acel the One cu pretenții de fenomen universal.
În primul rând, cred că irită pe mulți încă exprimarea asta cu „job”. Un job este de fapt o sarcină, nu o meserie sau muncă. Așa că folosim cam improriu acest termen. În rândul secund, mulți spun eronat vorbe precum: „Acesta este jobul perfect pe care l-ai căutat din totdeauna!”. Greșit. Nu doar pentru că orice muncă este de fapt muncă iar munca e obositoare și ucigașă de timp (cea din plăcere e deja un trai normal și frumos, nu o meserie cu obligații frustrante) ci pentru că fiecare om interpretează munca sau job-ul perfect în mod diferit.
Mulți și-ar dori să lucreze pe bani frumoși într-o firmă de avocatură dar aceeași oameni n-ar lucra în compania Google de exemplu, căci i-ar irita mediul. Alții ar vrea să lucreze creativ, indiferent de bani. Ar căuta o limită minimă pentru care ar munci dar dacă asta le-ar face plăcere, ar face-o indiferent de venit. Ba chiar unii lucrează pe bani puțini pentru un prestigiu, pentru o uniformă și un respect sau autoritate (vezi Polițiștii, cei de pe Ambulanță, șamd). Iar unii ar vedea job-ul perfect ca fiind unul liniștit, fără prea multe sarcini, cu bani îndeajuns de mulți ca să nu moară de foame.
De asemenea, cred că ideea de job perfect se schimbă constant pentru mulți din noi. Eu când eram mic nu voiam să fiu Polițist, Soldat sau Astronaut. Eram cu gândul la Arheologie. Îmi plăcea să descopăr lucruri ascunse, cum îmi plăcea să mă uit în sacoșa mamei când venea de la muncă. N-am avut șanse la asta sau n-am insistat deloc pe ideea asta așa că m-am gândit la alte job-uri. Într-o anumită perioadă a vieții mele m-aș fi mulțumit să lucrez la Morgă, să nu vorbesc cu nimeni, să nu mă vadă nimeni la față mai niciodată și să fiu închis acolo în mediul meu. Poate în acel moment, acela ar fi fost job-ul meu de vis. Apoi însă m-am tot schimbat și am tot vrut lucruri diferite. Evoluăm….rău…bine…evoluăm și ne schimbăm gusturile sau dorințele. Unii sunt mai stăruitori în idei alții se învârt în jurul unei arii bine stabilite din pasiune iar mulți alții sunt de-a dreptul indeciși căci până la urmă Viața nu vine cu niciun Manual de Utilizare.
Așa că ideea cuiva de bunăstare în muncă sau în viață, diferă de la om la om iar fiecare ofertă bună nu este de fapt bună pentru toți. Cu toate astea, rămâne loc de schimbare de pasiune, lucru care îți recomandă să îți păstrezi opțiunile deschise.
Jobul perfect este la inceput, cand vezi doar din afara… Cand incepi sa lucrezi acolo, mai mult ca sigur vei gasi lucruri care nu iti plac, intervine monotonia…