Blogging, Știri & Trends
Nu m-am mai bătut cu cineva de mult
Nu m-am mai bătut cu cineva de mult

Nu m-am mai bătut cu cineva de mult

Doi băieți veseli, cu câte o sticlă de bere în mână, mergeau pe stradă. Unul din ei a întins mâna intenționat pentru a-i atinge în treacăt brațul prietenei iar ea a reacționat nervos.
Acum vreo juma de oră s-a întâmplat asta. Noi mergeam pe stradă în sus, ei veneau spre noi, în jos. Am întrebat prietena ce s-a întâmplat în timp ce ei plecau amuzați. Mi-a zis rapid că i-a împins brațul și am țipat și eu la ei. S-au întors la mine cu un „ce bă?”, dar la ce se așteptau? să nu-mi dau jos ghiozdanul de muncă din spate pentru a fi gata de confruntare? Cum nimeni nu a aruncat încă vreun pumn, s-au calmat apele rapid și unul din ei și-a cerut scuze, urmând imediat și de celălalt, a cărui mână întinsă am refuzat să i-o scutur. Posibil s-au lăsat înșelați de părul meu ciufulit și de fața mea tâmpă sau pașnică sau naiba știe cum e percepută de unii… Fiind față în față cu ei, au putut vedea că-s mai mare în vârstă ca ei iar probabil geaca mea groasă mă umfla și mai mult în pene.
Nu e bine să fii bărbat și să pățești faze de genul dar nici să sari la pumni așa ușor nu e bine. Suntem prea orgolioși, prea masculi feroce fără vreun sens. Nu mă mulțumesc scuzele lor dar le iau în seamă.
Mă gândeam acum la asta (cum o face obsesiv orice băiat după orice confruntare de genul)… Nu m-am mai bătut cu cineva de mult . Deseori, fiind mai calm poate, mai cumpătat, te gândești că la felul tău, greu te „aprinzi” într-un conflict de acest gen. „Norocul” meu a fost că tocmai ce mă supărase respectiva prietenă și vedeam deja roșu în fața ochiilor. Poate și de aia m-am comportat așa mecanic, pregătit de scandal. Dar…oare cum ar fi decurs lucrurile? Nici nu mai țin minte cum e să dai un pumn sau cum e să fi călcat în picioare la propriu. Cred că e ca mersul pe bicicletă. Poate și mai și când viața asta te irită așa tare pe zi ce trece, în maturitatea ta cotidiană copleșitoare. La fel ca în pictura din articol, de Josef Süss, m-aș fi tăvălit probabil și cu cei doi băieți (nu erau chiar români dar nici chiar țigani parcă) și cu trei și cu patru. Am crescut într-un loc unde se întâmpla des să primești un capac, un pumn sau să dai și tu un picior în fund și să fugi dacă era cazul. Te vedeai a doua zi, te împingeai, te tăvăleai, te calmai…o luai de la capăt cu altul în altă zi. Dar, cum spuneam, nu știu cum aș fi reacționat. Dacă aș fi fost impresionant, dacă ar fi trebuit să mă duc la muncă cu o vânătaie la ochi. Habar n-am. Ideea e că trebuie să fii mereu pregătit pentru astfel de confruntări. Nu trebuie să le cauți tu căci uite că apar odată și-odată. Că stai cuminte în banca ta nu te scutește niciodată de o posibilă confruntare violentă. Sau…te scutește cu un cost psihic atunci când nu reacționezi. Eu unul am scăpat ieftin, puteam să am o seară mai proastă ca acum. Dar, dacă băieții și-au cerut scuze, ce să mai zic și eu acum…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *