Blogging, Știri & Trends
Nu te mai vreau…decat o data!
Nu te mai vreau…decat o data!

Nu te mai vreau…decat o data!

Nu ne potrivim. E ciudat căci la început părea că ne potrivim de minune, însă poate era doar o atracţie. Îşi spunea el în timp ce se aştepta în orice clipă să-i sune soneria.
Era o zi ca oricare alta. Prietena lui trebuia să-i facă o vizită, muzica se auzea plăcut în boxe însă el era diferit azi. 
Îmi place de ea, e simpatică foc, dar parcă e prea copil sau parcă…parcă nu e de mine. Nu cred că mă înţelege asa cum ar trebui. Trebuie s-o termin! Ştiu sigur ce fac! Ştiu sigur că aşa e mai bine! Nu ne potrivim. Parcă eu o privesc mai frumos, mă uit la ea mai atent şi mai adânc şi nu stiu dacă ea ştie cum e să…
[ding-dong] Se aude soneria.
Heyyyy! Îl saluta ea sărindu-i în braţe.
– Heyy! Ce faci? Îi răspunde el crispat, ţinând-o ca pe o străină în braţele sale ezitante.
Ea era fericită şi povestea ceva despre prietenele ei. El se uita fix la ea dar privirea mai degrabă o vaporiza din calea lui. Starea ei de bine nu făcea decât să-l crispeze şi mai tare. Era pe gânduri, nu ştia cum să înceapă. Nici nu trebuia să caute o metodă de a deschide discuţia dificilă căci ea l-a observat undeva departe.
Ce ai? La ce te gândeşti? Te văd aşa cam… Şi s-a oprit, aşteptând ca el să definească starea.
Eh, nimic. Spuse el ca un copil tâmp, fiind iritat de subiectul nerostit încă.
Hai, zi-mi! Spuse ea, nepregătită deloc pentru răspunsul său.
Mă gândeam aşa…că poate nu merge relaţia asta…
Ea se dă mai în spate puţin, ca şi cum tocmai şi-a pierdut echilibrul. Se întristează pentru un scurt timp dar îşi revine imediat, dându-se înapoi în faţă, căutând deja o soluţie pentru problema vagă rostită brutal. Ea ştia că ceva a lipsit în ultima vreme din relaţie, însă îl adora şi nu îşi imagina să nu fie acum cu el.
– Hai să vorbim. Ce crezi că lipseşte?
– Nuu, n-aş vrea să… Doar nu-mi place cum suntem. Spuse el enervat ca şi cum era terminată relaţia deja.
Au ţinut-o aşa un timp şi au jucat un joc bizar de „eu te resping – eu îţi dau motive să nu”. Era hotărât să se despartă de ea azi. Dar…
– …şi mă simt aşa singur totuşi şi vreau ceva mai mult. Concluziona el vag încă un paragraf al dramei lui necunoscute.
Păi uite, schimbăm ceva! Nu vreau să te pierd căci te plac mult şi ştiu că şi tu mă placi pe mine.
Toată discuţia asta a fost ca o deschidere mult căutată pentru el. Cumva l-a convins s-o ia în braţe şi s-o sărute, căci prea i-a plăcut reacţia ei luptătoare. Şi avea dreptate, se plăceau, de ce nu? A zâmbit putin şi s-a uitat la ea. Ea l-a pupat şi s-a dus până la bucătărie. A rămas singur cu gândurile sale. Zâmbetul i-a dispărut de pe faţă.
Ce fac? Oare e bine? Oare chiar ne potrivim şi trebuie să văd eu mai bine asta? Hai că poate o să fie altfel… 
Da, a fost altfel o perioadă scurtă de timp. A fost altfel până când s-au reîntors gândurile în acelaşi loc. Acum sigur va fi mai hotărât! Sigur…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *