Blogging, Știri & Trends
Ofiterul (6) – Despartirea
Ofiterul (6) – Despartirea

Ofiterul (6) – Despartirea

Dupa cum desigur stiati, bloggeritza constanteana Lisandra are o poveste numita „Ofițerul”. Am colaborat si eu putin cu ea candva la partea 4.1 iar acum, am decis ca vreau sa chinui personajele principale si sa le „omor”. Seria oricum e pe sfarsit insa i-am facut si eu un final in viziunea mea. Nu e epilog inca, insa lucrurile se sfarsesc pentru Nestor si Margo…
Trecuse câteva zile de la ultima lor ceartă. Nu au mai vorbit unul cu celălalt în tot acest timp amar, iar asta pânăla urmănu era ceva nou pentru ei. În toți acești ani au avut o relație îndoielnicăși bolnăvicioasă, cu momente adânci șicalme ce au fost deseori zdruncinate de realitatea durăa lipsei de compatibilitate necesară. Însă, au căutat săse descurce timp de cinciani, ani ce s-au dizolvat bruscîntr-o clipă fatală.
Nestor era la muncăatunci când a primit mesajul pe telefon. Era de la ea, o ea care nici nu mai avea puterea de a da un telefon pentru a-i auzi vocea în scopul comunicării a oricărui fel de lucru. În mesaj, aceastai-a comunicat scurt și tehnic cătrebuie săvinăacasăpentru a îșiîmpărții lucrurile. Acesta nu vroia încăsăaccepte inevitabila despărțire, însăMargo era hotărâtă. Înperioada fărăNestor, a apucat săși adune toate gândurile negative despre relația lor acumulate de-a lungul aniilor și a căutat săși facăputere pentru a-l părăsi. Atâtea cuvinte, atâtea emoții, atâttimp, toate învan! Probabil a fost de vinăel și felul său de-a fi inexplicabil și închis, sau poate a fost de vină fantezia de fată, cea de a fi într-o relație de poveste cu un om la costum. Nici ea nu mai știa exact ce a fost în mintea ei atunci, însădeși era speriată de acest moment, a decis s-o termine și să meargă mai departe cu fruntea sus.
El a venit seara acasă, cum o făcea de obicei. Și-a pus haina în cuier ca de obicei și a vrut săși continue rutina prin a săruta-o pe Margo, cum o făceade obicei. Aceasta era în dormitor, mișcându-se grăbit și vorbind scurt cu el, dându-i comenzi simple.
  • Aici sunt lucrurile tale, le-am aranjat cum am putut. Mai verifică și tu! Poate am omis ceva. Spuse ea, vorbind mai mult cu peretele spre care era orientată.
Acesta a văzut acum cădespărțirea chiar e serioasă, însăa căutat sănu se lase copleșit de emoții și să nu-i joace jocul prietenei sale ce-l trata acum cu indiferență.A pășit ușor în spatele ei, cuprinzându-i mijlocul cu mâna stângă. De data asta însă,ea a protestat, smucindu-se subtil cu o mișcare de balerinăși mutându-se în alt colțal camerei unde își găsise rapid ceva de împachetat.
  • Deci așa rămâne? Spuse el, dezamăgit și din ce în ce mai iritat și provocator.
  • Da, așa ramane. Răspunse ea. în mod sec, căutând a se detașa emoțional de această scenă.
A urmat o ceartă, în care amândoi își etalau propriile puncte de vedere și propriile critici adunate de-a lungul timpului. De data asta, totul era mai violent, mai audibil. Nestor și-a dovedit încăo daimpulsivitatea și a spart o ramăde fotografii, aruncând-o de perete. Margo, pentru a nu fi în dezavantaj, a aruncat și ea cu o vazăîn același punct al peretelui, îndemnându-l ironic sătrânteascătot ce vrea el. Apoi…s-au oprit. El și-a strâns nervos lucrurile în timp ce își telefona un prieten pentru a-i cere ajutorul cu mutatul, ea și-a făcut de lucru în baie pentru a-șișterge rapid câteva lacrimi ce i s-au scurs cu încăpățânare pe obraz.
Și-au dat seama amândoi căo săse ajungăaici, cămicile lor probleme erau de fapt găuri într-o barcăperfectăce eventual nu-și mai servește scopul și se scufundă. Oricine ar fi prevăzut tragedia, însăei au preferat săse ascundăde alții și săfie doar ei doi în lumea lor improvizată. Nestor, fărăo idee de ceva mai mult iar Margo, fărăo idee clarădespre ce vrea cu adevărat. Credeau căau avut tot și poate pentru câteva clipe rătăcite în timp și spațiu chiar au avut tot, însătimpul i-a pus la încercare iar relația nu a rezistat.
La plecare, nu și-au zis nimic. Nici o împăcare de moment, nici o ceartă în plus,nimic. Doar o privire goalășigri din partea ambelor suflete de un rece arzător. Nestor își luăhaina din cuier,resimțind un fior scurt al rutinei acum moarte, însăasta l-a agitat și mai tare, făcându-l săiasăși mai repede din casă, trântind ușa în urmă. Ea s-a dus cu pași atențicătre ușăși a închis-o bine, urmând apoi sărămânăpe loc un timp pierdutăpânăcând urma săse întindăpe pat și săplângă de tristețe, dezamăgire și nervi.
O clipăa durat ca cei doi săse cunoascăși săse iubească. Tot o clipăa durat și despărțirea lor. Ofițerulera simbolul ei fugar, dorința samascată a unui vis de primăvară, însăla final…s-a trezit! Iubea un ideal și probabil nici măcar pentru asta nu era cu adevărat pregătită. Ofițerul i-a dispărut din minte. I-au rămas doar lacrimi acum, căzute greu pe patul rece și singur al cruntei realități.
– 


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *