Blogging, Știri & Trends
Păcat de chipul tău frumos
Păcat de chipul tău frumos

Păcat de chipul tău frumos

Sunt unele persoane pe lumea asta ce sunt de-a dreptul „cute”. Că-i fată, că-i băiat, această persoană oftică nu prin gelozia generată de chipul cu care se mândreşte ci de caracterul dificil sau de-a dreptul urât combinat cu acest chip.
Nu zic deloc că orice persoană frumoasă sau „dulce” ar trebui să se raporteze la un comportament decent şi fără cusur moral dar asta nu opreşte opinia publică de a visa la asta. Învăţăm să asociem forme cu nume şi culori cu obiecte…la fel facem şi în materie de chip în relaţie cu felul de-a fi. Poate din acest motiv este cu atât mai mare dezamăgirea când vezi o astfel de persoană că râgâie în public fără jenă, că spune numai bancuri porcoase sau că e depravată de-a dreptul. Cred eu că pentru majoritate asta e dezamăgire însă pentru unii e o atracţie. Chiar şi aşa, nimeni nu îşi doreşte cu adevărat o fată cu coa.e. 
Faţă de alte persoane, chiar şi un caracter depravat cu chip frumos scapă cu basma curată deseori tocmai datorită chipului frumos şi ideal. Cu atât mai mare dezamăgirea când observi din exterior o asemenea persoană şi te oftici de contradicţia de potrivire sau de superficialitatea atracţiei, atracţie pe care o simţi şi tu categoric! Obişnuim să spunem că „morţilor li se iartă totul” dar cred că putem spune pe acelaşi ton că şi „frumoşilor li se iartă totul”. Dar din nou, nu vorbesc strict de frumoşi ci mai degrabă de acele persoane cu un chip angelic. Restul fizicului ajută desigur, întăreşte…situaţia.
Te pot păcăli uşor aceste persoane deşi deseori se păcălesc pe ele însele. Toate complimentele primite nu generează neapărat un simţ adânc de aroganţă şi încredere de sine ci poate genera şi temeri, standarde noi şi ridicări la anumite nivele aşteptate din partea altora. Tocmai din acest motiv multe persoane „frumoase” devin cam urâte sau atipice, ca un fel de simţ al rebelului, luptând împotriva mediocrităţii forţate sau împotriva ideii altora proiectate pe propriul fel, lucru care-i întristează şi îi oboseşte.
Contează mult un chip frumos şi este la fel de important ca inteligenţa. Noi spunem greşit că doar „frumuseţea e trecătoare”, de parcă intelectul n-ar fi. Una e apă, alta e aer, cam aşa aş descrie această ceartă veche între intelectuali şi frumoşi. Apoi vedem că există jocul strict între Urâţi şi Frumoşi iar ambele categorii îşi permit propria antiteză. Omul frumos poate fi rău sau depravat iar omul urât poate fi bun sau cuceritor. Pentru mai puţine tentaţii şi regrete, trebuie să învăţăm aceste adevăruri generale şi să nu ne aşteptăm niciodată la mai mult sau la mai puţin din partea cuiva care de la distanţă arată bine sau rău. E o situaţie de „take it or leave it”, atât de simplu e după ce conştientizezi cum stă treaba. Nu degeaba se spune că trebuie să învăţăm să ascultăm şi să privim atent. Aceste simţuri ne învaţă multe despre ceea ce este un om şi despre ce ar putea fi sau ce nu ar putea fi. Cu toate astea, chipul frumos tot seduce şi tot păcăleşte în continuare atâta lume, mai mult sau mai puţin intenţionat. Încurcă-te cu un chip frumos pe riscul tău!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *