…înainte să stăm toţi cu nasul în telefoane, să ne dăm check-in şi tag-uri la masă în bar. Cândva, cea mai la modă tehnologie era Pager-ul şi nici de ăla nu mă interesa cu adevărat pe atunci. Obişnuiam să ne vorbim faţă în faţă despre viitoare întâlniri şi să ne vedem ulterior şi gata.
Astăzi mă derutează puţin stilul social modern. Înainte puteai să te întâlneşti cu oricine de orice gen, indiferent de ce spunea lumea, mai ales pentru că această lume nu era atotprezentă cum este acum online, locul ăla unde ne confirmăm viaţa. Înainte poate ar fi ieşit oricine cu mine la o plimbare în parc sau la un suc, dar acum depinde foarte mult cine sunt, depinde foarte mult ce spune someecards, Radu F şi alţii de genul…
Înainte, bărbatul era mai simplu şi avea doar anumite chinuri, acum iluziile media ne vorbesc despre o diversitate exagerată a felului de-a fi. Adică…fetele salivează la vorbele unui blogger sau a unui autor anume ce discută despre toate stilurile posibile existente în om. Multe poate nu-şi dau seama că dacă ar exista un astfel de om, ar fi pus cel mai probabil într-o cămaşă de forţă în cea mai întunecată cameră de la Spitalul de Nebuni. Un om cu atâtea caractere deodată este categoric rănit grav psihic şi nestatornic. Păi cum să fii tu romanticul ăla care apreciază femeia şi tabieturile ei apoi să fii sălbaticul ăla care o plesneşte pe fund şi o înfige în perete cu pasiune apoi să fii acel model dur masculin intens ce nu acceptă smiorcăieli apoi să fii nu-ştiu-ce bisexual sau multisexual ce acceptă până la urmă orice viziune…? Poţi să fii multe deodată, ştiu asta din propria experienţă, dar nu poţi fi chiar tot, nu poţi apăra chiar toate felurile de-a fi. Dar noi trăim în epoca unui Buddha Internaut, în vremurile unor delicii variate şi absolut acceptate…până când nu le mai acceptăm! Adică o ipocrizie.
Ce treabă avea Internetul cu noi? Ce treabă avea telefonul mobil? Multe lucruri nu s-au schimbat până în prezent dar Tehnologia a întors pe dos jocul relaţiilor sociale. Nu mă temeam înainte de cine mă vede alături de iubită pe Facebook. Dacă părinţii ei spuneau că nu-s bun pe atunci era mai bine decât acum când văd clar că nu-s bun că am dat share la nu-ştiu-ce poză rock sau porno sau că am călărit o motocicletă ca nebunul. Prietenii mei sau ai ei nu erau atât de curioşi până în secolul în care mi-am dat share la poza din Braşov şi nu la vreo poză din Paris. Păi ce băiat de vis e ăsta de nu te duce la Paris? Ah, n-are nici permis de conducere? Fată…eşti proastă?
Nu se spălau rufele în public la modul ăsta înainte dar chiar şi aşa…unii ştiu să le spele fără a se concentra prea tare pe alte păreri. Stilul general spune altceva însă. Societatea vrea poze, citate mai mult sau mai puţin adevărate, proverbe isteţe pe care nu le vor respecta oamenii comuni niciodată şi alte bălării tastate pe o oarecare tastatură ce nu a mai fost ştearsă de mult de praf. Parcă îmi era mai uşor înainte să întâlnesc pe cineva căci nu trebuia să dovedesc atâtea. Parcă? De fapt…sigur îmi era mai uşor înainte! Dar…mulţi au avut de-a face în istorie cu provocări. Asta n-ar trebui să ne oprească. Un om deştept se adaptează. E greu dar în acelaşi timp poate o să gustăm provocarea, chiar şi aşa…fără să avem felul înnăscut pentru asta. Game on!