Blogging, Știri & Trends
Parcul Tăbăcărie, Constanța – Un parc nu prea tăbăcit
Parcul Tăbăcărie, Constanța – Un parc nu prea tăbăcit

Parcul Tăbăcărie, Constanța – Un parc nu prea tăbăcit

 

În orașul Constanța, avem un parc mai mare, unde poți să te duci la o plimbare în scop de a viola pe cineva sau în scop de a bea beri cu prietenii tăi „roackeri”. De asemenea, poate ieși cu bicicleta, cu câinele la plimbare, dar…e cam riscant!
Acest articol nu este o acțiune premeditată, dar trecând din întâmplare prin mijlocul acestui parc pentru a ajunge la o destinație anume, mi-au ieșit în evidență multe nereguli. Avem Expoflora și biserică de lemn și caiace pe lac? Pălesc în comparație cu peisajul predominant de dezolare!

 

 

Coșuri de gunoi dărâmate, vandalizate sau lipsă, inundații spontane pe arii extinse, mocirlă și stâlpi dărâmați sau semi-dărâmați – asta putem vedea în cel mai mare parc al orașului Constanța.
Nu poți face un pas fără a-ți veni să urli de nervi la adresa incompetenței Autorităților Locale. De ce apar aici mereu scandaluri despre violatori și violențe la adresa cuplurilor ce nu căutau decât să se plimbe și atât? Căci „peisajul” le inspiră asta rău-făcătorilor! Țin minte o fază din copilărie, când spărgeam semințe și scuipam pe jos în scara unui prieten, până când aceasta a fost văruită frumos și aranjată. Ți-era mai mare jena, chiar și ca golan, să mai faci mizerie pe acolo. Un loc frumos impune mereu respect, liniște și plăcere. În Parcul Tăbăcărie nu ai senzațiile astea pozitive. Mai ajută doar Primăvara și Vara, cu copaci frumos înfloriți ce-ți dau o senzație liniștită și meditativă. În rest, pilonii acestui loc sunt putreziți, ca un opus ironic al meseriei de tăbăcit și perfecționat a unui material.

 

 

 

Mizerie, panouri electrice cu firele scoase și boschetari dormind pe bănci…cu asta te tratează acest oraș când vrei să te destinzi după o zi plină de muncă, unde intrisec produci bani și pentru Autoritățile Locale ce ar trebui să te respecte măcar dacă nu te „răsfață” cu curățenie, liniște și pace.

Acest lucru dăunează psihicului omului de rând.

 

 

Chiar și obișnuiții parcului, proprietarii de câini de diverse rase care mai de care mai exotice sau rare în acest oraș, s-au atacat inexplicabil când eu căutam doar să fac o poză la vechiul pod măzgălit.
– Băi! Ce fotografiezi, mă? Spune măcar „păsărica” să zâmbim și noi. Așa îmi lătra un proprietar de lătrator, ca și cum l-aș fi făcut subiectul principal al cine-știe-cărei anchete de plimbători prin parc. Și oamenii devin mai reci și mai urâți într-un astfel de mediu rece și urât.
Găsiți alte poze din această zi, pe Facebook, aici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *