Dupa cum stiati, cei de la NASA sustin ca au conceput un robot care sa exploreze planeta Marte, un robot care este o imbunatatire a vechiilor modele ajunse si ele pe Marte.
Pozele oficiale pot fi gasite undeva pe aici.
Sincer sa fiu, imi pare trasa de par situatia asta. Eu nu mai am incredere de mult in Americani. Practic ni s-a aratat un „joc pe televizor” cu ce o sa se intample iar in ziua in cauza, s-a discutat si comentat pe actiunile presupusului aparat de zbor folosindu-se aceeasi simulare postata pe Youtube. Adica, pot in ziua de azi sa-mi filmez propria scula in HD dar nu pot monta o amarata de camera video care sa inregistreze o drumetie prin spatiu…come on!
Biroul NASA unde se regasea toata echipa parea un pic cam superficial. Ba chiar echipa parea compusa din cateva fotomodele, cativa studenti la Princeton sau Yale si niste dubiosi facuti sa para ca si cum ar fi oameni de stiinta scosi din filmul Back To The Future. Cativa erau sigur de la NASA, pusi acolo sa dreseze echipa cum trebuie.
Cum am zis, precizia a fost de invidiat. A venit, a intrat in atmosfera, a aterizat si gata. Ba chiar, satelitul Odyssey lansat in 2001, ce se plimba in jurul planetei, a ajutat la transmiterea unor poze de mare rezolutie in cateva minute de la aterizare. Mai da-o incolo de treaba! Nu pot altii sa downloadeze pe Pamant o poza asa de repede si poate NASA de pe Marte s-o faca mai bine.
Bucuria exprimata de echipa NASA parea a fi trasa de par de asemenea. Te bucuri desigur, caci doar e munca ta, dar…
Fotografii si cameramanii sunt cu siguranta anonimi, plantati acolo pentru a surprinde orice imbratisare si tentativa de lacrima. Pe monitoare apareau primele imagini de pe Marte insa oamenii din camera nu se opreau din rasete si maimutareala pentru a fi martori la minune, ca si cum au mai vazut ei imaginile alea. La sfarsit s-a auzit un „shh shh” in toata camera si lumea a inceput docila sa se aseze usor la monitoarele lor. Unii inca ranjeau aiurea si se salutau copilareste prin camera, altii se uitau evaziv la propriile monitoare fiindu-le frica sa apese pe vreun buton al tastaturii ca sa nu se intample ceva si sa nu strice „screensaver”-ul cu date stiintifice, o pitzipoanca isi butona iPhone-ul alb.
Repet, mi-am pierdut de mult increderea in Americani si oricum, eu sunt unul din aceia care e absolut sigur ca omul n-a pus niciodata piciorul pe Luna.
De ce ar simti nevoia Americanii sa minta in legatura cu asta? Pai, uitati-va la declaratii! „Noi am facut-o!”, „Asta schimba lumea!”, „Asta dovedeste puterea noastra!”. Sunt imagini de marketing care ulterior inclina balanta in Politica si Economie in favoarea Americanilor si a aliatilor/proprietarilor lor.
Suntem multi sceptici insa in prezent, in timpuri in care Istoria este manipulata in decurs de cativa ani, chiar in fata noastra, ar cam trebui sa fim asa!