ZOMBIE! Asa ma simt de cateva ore. Toata ziua m-am strambat azi, facandu-mi ochii marunti din cauza lipsei de somn.
Azi-noapte era o noapte ca oricare alta. N-am mai baut Pepsi sau alte sucuri ci doar apa. Am facut si o baie lunga si placuta. Geamul era inchis in camera caci era deja racoare, plus ca nu vroiam sa aud vreun zgomot de prin vecini. Somnul meu trebuia sa se aseze perfect pe genele mele, insa n-a fost asa.
M-am asezat in pat gandindu-ma la nu stiu ce. Tind sa cred ca nu toti sunt asa ca mine, caci eu de obicei ma gandesc mai mereu la multe lucruri pe minut. Asezandu-ma in pat, ganduri-le mele s-ar fi auzit ceva de genul: „Mda, ce bine e sa stau intins, dorm si eu acum. Am inchis geamul? Mda, l-am inchis. Nu se mai aude zgomot acum. Cred ca iar se aduna lumea pe afara si aud galagie dar acum e bine, nu se aude nimic, nu cred ca o sa ma deranjeze careva. Omleta aia facuta azi a fost buna, da. Ce as gati pastele alea a caror reteta am gasit pe net. Sper sa mai tin minte cum. Trebuia s-o intreb pe matusimea, ca ea mi-a facut ultima oara. Hai ca mi-am facut azi si hardul ala la PC. Sper sa nu se strice. Ce mi-as lua un monitor nou. S-au ieftinit. Hmm, e lumina aprinsa la baie? Ma cam deranjeaza. Stai ca ma intorc intr-o parte si n-o mai vad. De-abia astept evenimentul ala. Pe ce data era? Oare ce o sa se intample? Ar trebui sa ma imbrac asa…”.
Toate astea, in cateva secunde. Va dati seama? Unii din voi probabil ca da. Imaginati-va acum sa faceti asta timp de cateva ore!
N-o sa uit niciodata o noapte in care din cauza gandurilor astora haotice pe care nu prea poti sa le opresti nici cu meditatie nici cu nimic, am inceput sa semi-visez haotic.
Semi-visul e visul ala aparut mai mult ca imagine decat si sunet si traire. Vezi imaginea si tehnic visezi insa te mananca piciorul, te stanjeste perna, te irita o lumina aprinsa undeva, esti practic constient de mediul inconjurator deci…si rationalizezi. Drept urmare, un semi-vis haotic prinde forma unei ratiuni haotice. Semi-visul meu haotic din ziua aia a avut loc intreaga noapte si ma innebunea maxim. Practic, visam ceva de genul ca trebuie sa rezolv niste lucruri ca in Tetris. Sa aranjez niste obiecte dupa o logica pentru a trece la alt nivel. Problema era ca treaba era repetitiva si identica iar nivelul parca nu mai trecea sau nu se distingea de altul. Echivalentul ar fi sa fii treaz si sa muti niste cutii de colo colo in camera dupa UN TIPAR ANUME obligatoriu si sa continui sa faci asta mult si bine. E nebunie! De dimineata eram terminat. Desigur, daca tot era semi-vis, ma trezeam de tot si ma zguduiam putin sperand sa visez altceva, insa cum ma „culcam”, cum ma intorceam la rutina.
Aseara am patit ceva asemanator. La fel faceam, doar ca asamblam niste obiecte pe o masa mare. Terminam unul, treceam la altul rapid. Saracii muncitori din fabricile Samsung, ii inteleg acum. La fel simteam, ca nu ajung nicaieri, am incercat sa fac altceva dar nu prea mergea. Dupa 2-3 ore cred ca incepusem sa visez asa cu juma de stare alte scene, dar tot nu dormeam, tot ma foiam. Nu mi-era cald, nu mi-era sete, nu stiu ce am avut. De abia la 6 fara ceva dimineata n-am mai suportat si am zis sa ma duc sa beau o gura de Pepsi daca tot nu conteaza ce beau. Uneori fac asta. Cand nu reusesc sa dorm, daca beau Cola sau Pepsi, in cazuri mai rare sau nu neaparat, incep sa visez adanc. Conditia e deja sa am insomnia derulata de ceva timp.
Nu dormisem inca, se facuse ora 7, maicamea pleca la munca, incepusem sa atipesc. Atipitul iti permite sa visezi adanc.
Am visat foarte mult azi-noapte. Chiar si cu semi-vise, se formau niste povesti usor usor. Apoi am visat adanc. Am visat ca faceam poze intr-o curte, la niste case vechi. Ma concentram pe detaliile cladirilor la fel cum fac si in viata reala si chiar simteam ca eram acolo. Una din case era fosta sau aproape fosta Casa Elena de pe Ferdinand, insa era intreaga si frumoasa. Restul aratau juma de Constanta juma de Brasov, ca stil arhitectural. Apoi visasem ca ma chinuiam sa ajung la Trocadero cred, alta zona din Constanta. Aveam bilet, insa s-a stricat autobuzul. Ma grabeam si spre norocul meu a aparut inca un autobuz care trebuia sa ma duca doar o statie. Mi-era sa nu ma prinda Controlul dar de ce ti-e frica de aia nu scapi. Au venit alea. Eram nervos rau. Am dat si cu pumnul in usa masinii de nervi. Le-am dat insa buletinul meu sa faca bors cu el. Din cauza lor mi-am ratat statia asa ca de indata ce m-am dat jos din autobuz, am tipat. Nu, de fapt am urlat! Va rog sa ma credeti. Era real! Deci uneori visul e real si tangibil, ca si cum esti intr-o lume reala paralela. Momentul in care am urlat, chiar am simtit sa urlu si am urlat extraordinar de tare iar eu stiu ce inseamna sa urli ca bezmeticul si in viata reala (desi desigur daca fac asta o fac extrem de rar). Chiar simteam sa tip, ca eram stresat si ca nu mai puteam sa suport. In momentul ala credeam ca sunt in viata reala, in oras. Nu mi-a pasat de lume, chiar am dat totul afara. Apoi m-am cotit usor printre blocuri.
Nu stiu daca urlasem doar din cauza ca probabil m-am stresat toata noaptea sau din cauza ca in viata reala chiar ma simt foarte stresat, insa a fost un moment incredibil. Chiar imi simteam plamanii. Am tipat o data si nu a fost de ajuns apoi m-am aplecat spre pamant si am tipat si mai tare, asa a decurs scena. Sunt fenomenale visele astea!
Dupa aia ma plimbam pe o bicicleta si mai mi-a trecut stresul. Faceam scheme si chestii caci eu la viata mea mereu m-am prostit pe bicicleta cu talent si echilibru. Deci, o alta chestie transpusa din viata reala in vis sau in realitatea asta paralela.
M-am trezit apoi. Era ora 8 fara un pic, deci atipeala mea n-a tinut nici macar o ora cred. De obicei cand patesc asta, sunt matinal si imi fac treburile matinale dar adorm la loc, acum insa am ramas asa blocat, fara somn si cu ochii „sărați” parca.
Nu-i nimic, am dat de un vin alb acum si cred ca la noapte o sa fie mai bine. Insa…cine stie ce-mi rezerva noaptea. Nu pot fi sigur de nimic. Bai cum am urlat…