Blogging, Știri & Trends
Recenzie carte: Legături primejdioase de Choderlos de Laclos
Recenzie carte: Legături primejdioase de Choderlos de Laclos

Recenzie carte: Legături primejdioase de Choderlos de Laclos

Sâmbata trecută mă apucam să citesc romanul epistolar Legături Primejdioase întocmit de către Choderlos de Laclos. Astăzi, după exact o săptămână, l-am terminat.
Romanul original este o scriere franceză ce vorbește despre Aristocrația franceză în manieră epistolară, în acest caz însemnând că întreaga lucrare este formată doar din scrisori, intervenția autorului fiind regăsită doar în editarea unor fraze pentru a aranja scrierea și în notele de subsol.
E prima astfel de scriere pe care am citit-o și am putut s-o termin așa repede datorită formatului. E ușor să ții pasul cu acțiunea și povestea când sari lejer de la o scrisoare la alta iar când personajele principale nu sunt multe. Îl avem pe vicontele de Valmont pe post de seducător, pe marchiza de Merteuil pe post de seducătoare, pe doamna judecător Tourvel pe post de sedusă principală, pe Cecile și Danceny pe post de victime colaterale, pe mama lui Cecile ce rămâne până la final inaptă, pe mătușa lui Valmont și alte câteva personaje de ocazie.
Mi-aș dori să recomand mai multor oameni această carte însă mă îndoiesc că mulți ar avea răbdarea și mai ales empatia pentru asemenea povești, ce totuși sunt reale. Acțiunea este una predominant de joc de seducție dar și de romantism, atât uman standard cât și uman copilăresc. În ciuda vocabularului elevat dar în mare aranjat (ce de asemenea trebuie „înghițit” sau înțeles de către cititor), întâmplările din carte nu descriu nimic altceva decât ceea ce ți s-a întâmplat ție când ai cunoscut o fată în parcul Tăbăcărie, sau în Herăstrău și când te certai și te iubeai cu ea ba seducând-o simplu pe patul din dormitorul tău, ba urlând la ea la ușa de la intrarea apartamentului ei. Sunt exact același stări, doar transformate în funcție de timpuri, condiții și vocabular.
Mi-am regăsit multe din poveștiile mele aici, căci în fond vorbim de sentimente. Am fost și eu sedus și am sedus la rândul meu, am plâns și eu și am făcut fata să plângă. Momentul când unul din personajele principale cade în genunchi și cere îndurare de la atâta dragoste greoaie l-am observat și eu cândva când îmi duceam pe culmiile hazardului o cucerire fără nume. Sunt situații banale, însă jucate în alt mediu, cu alte cuvinte.
Asta deci face această carte să fie destul de simplă și cotidiană încă dar în același timp și foarte periculoasă pentru cei cu ambiții și orgolii peste măsură. Dar ar fi periculoasă pentru cei care intră în joc. O astfel de carte îți arată ușor morala: nu merită! Nu merită să fii atât de rece, atât de viclean. Oamenii complet calculați pot exista dar asta nu-i protejează de inevitabilul sentiment.
Sunt multe de spus pe care o să le omit intenționat. Nu doar că nu ai cum să redai atâtea gânduri după ce ai citit o carte dar până la urmă…câtor oameni le pasă? Nu pot să nu-mi abțin un sentiment de egoism când dau de o melodie bună, un film sau mai ales o carte și prefer să-mi țin gândurile despre asta într-un loc calm, fără a căuta a testa diverse persoane în scop de compatibilitate a gândurilor. Dacă e să simtă cineva ca mine, va simți!
Am preferat de asemenea să păstrez câteva citate din carte care mi-au părut simpatice. Fiecare poate înțelege ce vrea din ele, deși sunt destul de generale și la obiect.
„Am mare nevoie să o cuceresc pe-această femeie ca să mă salvez de ridicolul de a fi îndrăgostit de ea, căci la ce nu te împinge o dorință refuzată?”
„Îți spun, prietenește, nu-ți trebuie două femei ca ea pentru a-ți pierde considerația tuturor.”
„Chipul ei, spui dumneata, e lipsit de orice expresie. Și ce oare ai vrea să exprime, când nimic nu-i vorbește inimii?”
„Ce desfătare să fii, pe rând, cauza și învingătorul remușcărilor ei!”
„Este, probabil, puțin cam generos cu măgulirile, dar le exprimă cu atâta delicatețe încât ar putea deprinde și modestia însăși cu laudele.
„Mi se pare că doar e de-ajuns să-l privești ca să fii mai frumoasă.”
„Ah! Spuneți un singur cuvânt și mă veți face fericit. Însă, mai înainte de a-l rosti, gândiți-vă că tot un cuvânt mă poate, de asemenea, covârși de nefericire. Fiți , așadar, arbitrul destinului meu. Prin dumneavoastră voi fi etern fericit sau nefericit.”
„Bărbatul se bucură de fericirea pe care o simte, iar femeia, de aceea pe care o oferă.”
„Într-o altă categorie, probabil cea mai numeroasă în ziua de azi, celebritatea amantului, plăcerea de a-l fi suflat unei rivale, teama de a se trezi deposedată de el, la rândul ei, le preocupă pe aceste femei aproape în întregime; avem și noi un rol, mai mult sau mai puțin important, în această specie de fericire de care se bucură ele; dar ține mai mult de circumstanțe decât de persoană. E o fericire pe care o obțin prin noi, și nu de la noi.”
„Ah, dacă, învinuindu-mă, o să vă stârnesc mânia, cel puțin nu va trebui să căutați răzbunarea prea departe, va fi îndeajuns să mă lăsați pradă remușcărilor mele.”

„Este prea destul să fiu silit să renunț la a o iubi! M-ar costa peste puteri s-o urăsc.”
p.s. Cartea aceasta a stat la inspirația unor diverse opere. Una din aceste opere este și producția Cruel Intentions cu Ryan Phillipe. Nu se compară cu această carte iar finalul tragic este foarte modest în film față de cum este în carte, dar e un film foarte bun și amuzant, ce-ți antrenează imaginația. Până la jumătatea acestei cărți de 520 de pagini am avut mare răbdare, însă apoi a început Intriga, totul pentru a ajunge la o perioadă calmă apoi la o altă intrigă. După aceasta, lucrurile iar oscilează în continuare până la Deznodământ. Este o carte reușită și lejeră, însă ascunde în spate cele mai naturale și cele mai primejdioase cu adevărat dintre gândurile umane.

4 comentarii

  1. Anonim

    Eu am citit-o si mi s-a parut intr-adevar uimitoare. Pot spune ca marchiza de Merteuil a fost personajul care a desavarsit povestea, intrucat totul a plecat de la ea. Modul ei de gandire destul de nonconformist cu timpul in care traia mi se pare totusi unul superior.
    Dupa cum am vazut citatele pe care le-ai scris provin mai mult din scrisorile ei si ale vicontelui Valmont.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *