E prima oară când citesc un Thriller criminalistic iar cartea The Postcard Killers scrisă de James Patterson în colaborare cu suedeza Liza Marklund este o poveste tipic americană, așa cum o vezi în cinematograf.
James Patterson este cel mai celebru scriitor de thrillere din lume iar această carte s-a vândut în 210 milioane de copii. Este o carte destul de stufoasă dar e separată pe capitole scurte, ceea ce o face destul de ușor de citit. Am citit-o în Limba Engleză și consider mereu că o carte e cel mai bine citită în limba în care a fost scrisă.
Să zicem că nu dau spoilere…să văd dacă reușesc. Personajul principal este Jacob Kanon, un detectiv din New York ce este pe urma unor criminali în serie împotriva cărora duce o vendetă personală. Al doilea personaj principal este Dessie Larsson, o jurnalistă suedeză ce probabil este alter ego-ul fictiv al însăși co-scriitoarei cărții. Aceasta a primit o vedere la redacția ziarului ei, ce arăta portretul unei crime dintr-o cameră de hotel din orașul ei. Fiind autoare de subiecte ce vizau inclusiv justiția sau crima, a fost luată în vizor de criminali, așa cum luau în vizor și alți astfel de jurnaliști din alte orașe unde au ucis. The Postcard Killers sunt de fapt un cuplu tânăr și frumos dar unul deloc obișnuit. Citind din ce în ce mai mult, răsturnarea de situație se răstoarnă din nou iar viața criminalilor prinde un contur ce va rămâne până la sfârșit semi-misterios. Începutul poveștii e foarte bun, excitant chiar. Sunt timide scenele de sex sau senzualitate în carte (dezamăgitoare chiar în câteva ocazii…în mod intenționat cu siguranță), însă în jurul acestora se desfășoară crimele. Amestecăm totul cu puțină artă, cu puțin stil nebun aparte și cu puțin aer închis de cameră de detectiv bântuit de o justiție în lucru și născocim o poveste de aventură tragică și mister.
Este o carte de nivel mediu, poate nu chiar mediocră. Este construită relativ bine iar lucrurile se leagă ușor ușor. Unele detalii sunt prezentate prea brusc și prea scurt, neavând o relevanță prea bună în firul logicii. Ba chiar m-a dezamăgit tare și sfârșitul, unde așteptam să văd ceva mai tragic sau mai fascinant. Probabil pentru asta trebuia să caut un autor principal non-american.
Nu văd o ecranizare după această poveste dar văd cu ușurință un sezon dintr-o miniserie precum Crossing Lines, căci într-un fel parcă se vede amprenta europeană în această scriere.
A fost o carte plăcută însă și n-a durat mult să o citesc. Am mai făcut rost de câteva cărți în Limba Engleză de curând și nu sunt deloc stufoase. De abia aștept să citesc anumite lucrări cunoscute în limba lor originală. Atâtea cărți bune de pe atâtea meleaguri iar eu știu doar vreo 2,5 limbi străine. Urât…