Blogging, Știri & Trends
Restul zilelor
Restul zilelor

Restul zilelor

Ca sa nu mai stau mult si bine cu recapitularea, va zic direct ce am mai facut si cum.

Dupa acomodarea cu locatia si cativa oameni, am inceput sa ma familiarizez si cu casa. Cam plictiseala, foarte mare plictiseala. E usor de inteles de ce multi nu rezista si pleaca acasa, se apuca de furturi si prostii sau altele. E stresant sa stai asa si sa nu faci nimic sau sa nu te intelegi prea bine cu italienii. Bine ca totusi am invatat rapid cateceva din limba.

Asa ar fi ideal, pleci de acasa cu limba invatata si cu permisul de conducere luat, te scutesti de mult efort si stres.

Casa e undeva pe langa munti…sau dealuri, ca muntii sunt mai departe. La cam 1km de casa mea, se regaseste Castelul din Montecchio, un castel de aparare, UNIC in lume si foarte apreciat.

Poza de inceput arata o gaza, mai exact Sphodromantis viridis, Praying Mantis sau Calugarita. Acestea isi devoreaza masculul dupa imperechere, asta ii spuneam si verisoarei si ii ziceam ca o sa-i sara ei in par. Pe langa specia asta, am mai vazut destule alte specii, inclusiv una de albina sau viespe. Era cam suparata ca am prins-o intr-un pahar si ca o ameteam cu blitz-urile aparatului foto.

Mda, sunt satul de ganganii, mai ales de muste, am omorat peste 200 pana acum. Serios.

Pe langa asta, mai am facut drumetii. Am mai mers pana in Foiano, apoi inapoi catre Castiglion Fiorentino, unde am un unchi, apoi pe aproape prin Rigutino unde lucreaza doi veri…da, am aici tot neamul. Am multe rude prin Italia, cum de altfel le aveam si in Constanta. Am mai mers si prin oras, prin Arezzo, chiar acum de curand, ca sa intru putin la o sala de net.

Am mers la o sala unde se gaseau multi albanezi dar n-am avut probleme cu ei. De obicei, albanezii si romanii fac scandal pe aici. Internetul e ieftin, 1 euro pe ora. Ti se face un permis (ca la biblioteca) si ai acolo un cod si o parola pe care o folosesti oricand vrei. Daca iti bagi 10 euro in cont, te intorci cand vrei si daca vrei sa opresti netul, il opresti si tot creditul ramane acolo.

Am mers si pe la magazine, mai ieftine desigur, gen Penny. Au pe aici Penny Market pe ici pe colo si gasesti inauntru destui romani.

Cica inainte era bine. Romani nu prea existau, munca era destula, euro inca nu exista aici si totul era lux. Acum sunt vremuri mai grele, insa tot auzi vorbe de genul „ia uite-l ba si pe ala cu bmw-ul, cand a venit aici era un mucos”. Deci bani inca se face, doar ca trebuie sa treci probabil de impedimentul limbii. Multi italieni cred ca gasesc si asta de reprosat impotriva romanilor si a altora: faptul ca nu cunosc limba, insa italienii astia sunt dobitoci si nu merita luati in seama. Sunt si ei ca noi nu? Oameni si oameni…

Pe strada circula multa lume, cu viteza sau cu viteza lipsa, insa cei care claxoneaza sunt romani, ei intre ei nu se claxoneaza si nu pare sa se enerveze asa ca noi. In zona asta, Toscana, vezi multi mosi la volan. Mosi de mosi si babe babe. In Fiat, in Ferrari, nu conteaza, mosi sunt. Se circula in mod egal si cu masini si cu motoare si cu scutere.

Chiar vreau sa-mi iau scuter, ca nu costa mult, insa trebuie sa dau bani pentru un fel de carnet care imi da voie sa ies pe strada. Pentru ala am auzit ca dai cam 150 euro + 100 euro asigurarea auto, te intreaba daca stii semnele rutiere, te testeaza asa putin si gata. Ramane de vazut mai incolo cum e si o sa va povestesc pas cu pas ce am facut.

Ce sa mai zic, m-am plictisit mult acasa insa acum de curand, am avut ocazia de a munci putin la cules de struguri. O sa revin imediat cu un articol dedicat special acestui moment.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *