Vorbeam intr-un articol precedent ca azi va avea loc un eveniment, in cadrul caruia arhitectul Radu Cornescu va prezenta publicului cateva imagini si documente atat din colectia sa personala cat si din Arhivele Nationale.
Am promis ca ma duc la acest eveniment si dus am fost. Am ajuns la timp si am prins istorisirea Cazinoului. Am auzit cateva detalii pe care nu le stiam iar unele completari au fost mai mult decat binevenite. De exemplu, ma stresa in ultimul timp faptul ca nu stiam de ce se spune ca vechiul Cazino era din lemn si ca arata foarte banal, cand eu vedeam in unele poze vechi un Cazino „anemic” insa nu din lemn. Ei bine, Radu Cornescu a explicat:
Cazinoul vechi nu era amplasat in zona unde se afla acum Cazinoul arhitectului Daniel Renard. De fapt, intreaga zona iesita in mare nu exista pe atunci, fiind si aceasta amenajata de Renard, in ideea unei perle iesite in mare. Faleza a fost făcută tot de el.
Desigur am pus multe intrebari si mi-am completat cateva cunostinte. Chiar si asa, inca mai sunt destule lucruri de aflat despre Cazino. Ba chiar, de ziua Cazinoului, voi face un articol in care o sa pun link-uri catre toate articolele mele despre acesta, cat si link-uri catre alte cateva surse ce vorbesc despre el.
Desi se apropie ziua Cazinoului pe 15 august, astazi m-am simtit ca la priveghi. M-am intalnit la eveniment si cu Alex Olaru de la Constantablog si am observat amandoi ca pomenirea istoriei si prezentului a acestui simbol constantean, aduce mai mult a inmormantare, avand in vedere problemele din jurul istoriei acestuia. Ramane de insistat pe acest subiect, desi evenimentul de azi a trecut aproape neobservat, doar o mana de oameni fiind prezenti plus 2-3 ziaristi/jurnalisti fara camere de filmat. Ramane de vazut si maine daca vor zice ceva ziarele, insa ar trebui sa insistam mai mult si sa insistam bine.
Despre o insistenta buna am vorbit azi si cu respectivul arhitect, Alex si Violeta Pavelescu de la Cuget Liber. O sa dezvolt mai mult parerile mele despre acest moment pe joe’s blog. Mai spre final, am stat de vorba cu domnul Radu Cornescu si l-am „tocat” de informatii timp de aproape jumatate de ora probabil. Nu mi-a fost rusine sa-l intreb lucruri de care nu eram atat de sigur, ba chiar am insistat sa ma invete cum sa depistez stilul art-deco, caci am o tema de facut pentru cei de la Rezistenta Urbana.
Apropo de site-uri, am vazut ca domnul arhitect este bine pus la punct cu internetul, stiind chiar si de celebrul site SSC, pe care sunt membru. Daca n-a intrat pana acum pe Constanta City, ma astept sa o faca. S-ar putea sa primesc cateva critici sau corecturi pe alocuri, insa asta si este scopul acestui site: sa vin cu informatii si impreuna sa le invatam, sa le dezbatem si sa le clarificam. Probabil o sa-i fie usor sa ma gaseasca, avand in vedere ca sunt featured si pe site-ul Ziarul de Constanta cu articolul despre Art Nouveau. Primul articol pe prima pagina din Google, e ceva, nu?
Cum spuneam, am vorbit despre multe subiecte legate de arhitectura si arhitectii din Constanta, nu doar despre Cazino. A fost o zi foarte placuta. Hai sa vedem si cateva poze.
Pozele arata atat Cazinoul (foto + plan arhitectural) dar si documente care tin de fostele treburi ale Primariei in raport cu Cazinoul. IN PREMIERA, mai ales pe online, va dau poze cu imagini si documente la care nu multi au acces.
Ca bonus, transcriu aici ceea ce putem vedea in imaginea de mai jos.
Adica fix gandurile arhitectului Radu Cornescu, despre bijuteria Art Nouveau din Constanta.
” Cazinoul din Constanţa, construit în stilul Art-Nouveau, a fost inaugurat pe 15 August 1910 şi a însemnat un pas uriaş pentru arhitectura oraşului, ţinând cont de faptul că aici în circa 30 de ani (începând cu 23 noiembrie 1878) s-a trecut de la starea de feudalism oriental la un capitalism occidental.
Art-Nouveau-ul a fost un fenomen şi o mişcare de o amploare rar întâlnită în istorie şi a semnificat în primul rând o eliberare din chingile artistice ale vremii spre nou, spre non-conformism. El a însemnat renunţarea la arhitectura eclectică devenită conservatoare, punând bazele modernismului. Aceasta era atmosfera de început de secol XX şi arta tinereţii (Jugendstil) a pus stăpânire repede pe toată Europa, pe America de Nord şi chiar pe îndepărtata Japonie.
Curentul Art-Nouveau a marcat puternic nu numai arhitectura ci şi pictura, sculptura, decoraţia scenică, moda, obiectele de mobilier, ajungând până la banalul afiş sau ilustratele poştale. În arhitectură, Art-Nouveau poate fi recunoscut prin linia sa ondulatorie, adesea simetrică, care se termină printr-o mişcare ca de bici. Această linie de rafinament deosebit, poate fi elegantă, poate fi dinamică, aducând cu ea o anumită fascinaţie a ornamentului care poate să […] se avânte în forma unei spirale, ori poate să se încolăcească în jurul unui obiect, învăluindu-l.
Clădirile Art-Nouveau au în general o dominantă care se concentrează volumetric în jurul unui gol marcat de tâmplărie, creând o forţă ornamentală unică. Aşa este fereastra centrală dinspre oraş a Cazinoului din Constanţa, având forma de scoică şi fiind dominanta compoziţiei. Ea dă expresie mai departe prin inserţiile cu motive florale sau faună marină (uneori fantastică – cu elemente din mitologie), continuând cu tratarea volumelor în trepte, iar în turnurile din colţuri stau de strajă prove de corăbii, catarge, globuri terestre cu cercuri de sextant. Prin traforarea faţadelor cu şiruri de arcaturi, pătrundem în interior, unde întâlnim o varietate de ziduri drepte sau curbate, coloane cu capiteluri, plafoane cu decoraţie fină şi scară majestoasă, în trei rampe ce ne conduce la saloanele de la etaj. Aici simţi că elementele de Art-Nouveau te urmăresc, te înconjoară prin tâmplăria uşilor, a glasvandurilor, prin ornamentele balustradei scării. Chiar şi prin mânerele de la uşi, de la sertarele biroului sau cremoanele ferestrelor au ornamente de aceeaşi natură în stil. […]
Arhitectul Daniel Renard, autorul Cazinoului din Constanţa, a conceput această clădire ca pe o simfonie sculptată, ca o întrupare a Afroditei ieşind din spuma mării, ca o perlă uriaşă menită să fie pentru totdeauna simbolul oraşului Constanţa. Pentru a-i da acest aspect, nu a conceput doar clădirea în sine, ci a şi smuls din mare o suprafaţă de câteva mii de metri pătraţi pentru a realiza promenada de faleză şi promontoriul aşezat pe stânci, pe care stă Cazinoul şi terasele adiacente. Acest mod de a aşeza un cazinou, înconjurat de mare, a fost o viziune romantică ce dăinuie şi astăzi. Mii de oameni se plimbă pe faleză, prin parc, în jurul Cazinoului, fiind aici descătuşaţi de oraşul de beton, de grijile cotidiene, întâlnind unduirea valurilor, alintul unui vânt prieten, plăcerea acestui măreţ decor.”
arh. Radu CORNESCU
p.s. Va mai arat inca o poza ce arata vechiul Cazino. Poza am primit-o adineauri de la Alex Olaru.
p.s. Si inca una, din anul 1900 via Skyscrapercity.
Imi pare bine ca m-am intalnit – azi 13 august 2010 la Muzeul Marinei – cu voi, care scormoniti (ca si mine de-altfel) prin istoria Constantei, si nu numai (prin extensie – a Dobrogei). Desi poate cautam si lucruri diferite, poate avem si idei divergente asupra unor subiecte (cred chiar ca e bine sa avem unghiuri diferite de vedere), ne leaga cateva dorinte comune: setea de a afla istoria acestui oras minunat (in care, printre altele, m-am nascut), dorinta de a completa acest puzzle urias cu documente, fotografii, marturii (inclusiv discutii bazate pe logica) etc, nevoia de a reface si de a intretine, pe cat e posibil, fondul vechi construibil a Peninsulei – cu tot farmecul ei, incercarea de a expune idei asupra administrarii acestui fond, inclusiv incercarea de protejare a lui prin a ne exprima vointa de nu a admite constructii noi care sa vicieze prin vecinatate constructiile emblematice ale Constantei; sa nu strice prin regimul de inaltime, printr-o linie arhitecturala dubioasa (chiar kitch uneori) farmecul orasului vechi. In mod normal, coform legii, orice modificare din aceasta zona (care este rezervatie arheologica si arhitecturala) trebuieste supusa – in fazele de PUZ si PUG (faze urbanistice zonale si generale) – dezbaterii publice. Si atunci, deopotriva specialisti, cunoscatori sau cetateni ai urbei care tin cu adevarat la ea, ar putea sa-si exprime parerea in mod unitar pentru a contrabalansa efectele puterii, care, poate de multe ori fara intentie, poate sa intervina asupra Peninsulei fara a se mai poate face ceva ulterior. Cred ca e bine sa ne autoeducam in privinta problemelor de orice natura a Peninsulei si sa ajungem la un cult al orasului vechi, fara de care nu putem lupta pentru o cauza dreapta: redarea Peninsulei in toata splendoarea ei cetatenilor orasului. Sper sa ne mai intalnim mai des!
Arh. Radu CORNESCU
P.S. Maine, 14 august, va fi in Piata Ovidiu (incepand de la orele 9,00) Targul Colectionarilor – prilej de a gasi “vechituri” referitoare la Constanta.
Dintro carte a Doinei Pauleanu am aflat ca, Cazinoul a avut o pasarela la care acostau ambarcatiuni turistice si de asemenea balustrada initiala de pe promenada avea incorporate corpuri de iluminat.
Pingback:Cazino Constanta – articole | Constanta City