A avea o zi naţională în această ţară e ca şi cum i-ai cumpăra copilului tău jucării şi dulciuri când el de fapt nu învaţă sau face numai prostii. Ba chiar, poate şi omoară mâţa vecinului iar tu îl pupi pe frunte şi îi spui că eşti un părinte mândru. Ce treabă avem noi românii din secolul XXI cu o zi naţională?
1 Decembrie este ziua naţională a României din sfârşitul secolului XX. E o oarecare diferenţă între ce se întâmpla pe atunci şi ce se întâmplă acum dar ziua României este una şi mai veche de atât. Unde mai pui că este o zi prostituată rău de fiecare partid politic mai potent în varii vremuri (a început cu 10 Mai în 1866, a continuat cu 23 August în 1948 şi a ajuns 1 Decembrie în 1990 la promulgarea lui…Ion Iliescu).
De la Zemli Ungrovlahiskoi (zona Valahia dinspre Ungaria) a secolului XIV s-a ajuns la Ţara Românească sau Valahia ce avea un teritoriu aproape pe jumate din ce avem noi azi. Dar de ce România? De ce suntem mandrii să fim acest cuvânt: român ? Nu cumva exprima alt popor, cel Roman? Ce treaba avea Imperiul Roman cu zona de aici? Una de război desigur. Se spune că românii s-au format din popoare ce existau deja în zonă iar apoi romanii au purtat bătălii aici şi inevitabil au câştigat. Aşa că suntem mândri să fim ce? Bastarzi italieni ai unor trupe romane ce au violat femeile din acest teritoriu? Nu prea mai sună bine acest cuvânt, România, nu?
Apoi noi evocăm ziua de 1 Decembrie cu gândul la Marea Unire din 1918? Vreţi să ziceţi Norocul lui Ferdinand I, nu? Acesta a ajuns în frunte căci după Carol I, primii doi moştenitori de drept au renunţat la dreptul lor la tron, speriaţi fiind probabil de imperiul puternic construit de către sus-menţionatul rege. Ferdinand I, fiind mai ambiţios, s-a implicat în viaţa românilor, ba chiar pe timpul Primului Război Mondial, s-a întors împotriva propriului său neam austriac. Făcând asta a avut mult de suferit însă iar Puterile Centrale (Germania, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman şi Bulgaria) au ocupat multe teritorii româneşti. Nu înţeleg momentan de ce România a ales să iasă din neutralitate spre direcţia Antantei când Puterile Centrale însemna de fapt toată zona ce ne înconjura periculos de aproape. A fost o perioadă plină de erori militare şi politice. Fiind în lacrimi, Ferdinand I a fost menţinut pe poziţie doar de către Maria, soţia lui, ce a insistat să nu fie semnat niciun acord de armistiţiu. Aşa a fost iar spre norocul tuturor, Aliaţii au dominat lupta iar Puterile Centrale s-au retras de pe teritoriul României. Acest noroc de care suntem noi mândri a dus la Marea Unire ce n-a durat prea mult oricum.
Marea Unire a fost de fapt posibilă mai întâi pe vremea lui Cuza şi a fost acceptată oficial în anul 1866 la 1 Iulie. Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei, aşa se numea România de atunci. Cu ce rost mai sărbătorim noi asta când Republica Moldova e unde e iar noi suntem unde suntem? Am avut ce-i drept o Unire impresionantă în 1918 dar chiar şi aşa, n-am rămas uniţi cu toţii. Oricum, unii au rămas Ungari în suflet căci din Ungaria făcea parte teritoriul respectiv, eu ar trebui să mă consider Bulgar, având în vedere că am apărut în România în 1878, sau Turc căci ş-aşa orice mărturie istorică a Dobrogei pare să vorbească numai despre această naţie, zona Moldova (şi nu numai Republica cu acest nume) se înjură mereu cu românii mai dinspre Muntenia sau Dobrogea…nimic nu-i unit în ţara asta! Istoric vorbind, doar am cucerit teritorii, asta nu înseamnă că ne-am şi unit.
Unde îl mai pui şi pe Carol al II-lea, ce a făcut praf totul în 1940 şi a dus Marea Unire pe apa sâmbetei? Îmi aminteşte de Băsescu acest conducător dictator. Cine a venit în locul său? Mihai I! Un copil mic pe atunci. Totul se ducea din ce în ce mai adânc în râpa corupţiei. Iar noi suntem mândrii să fim români? Sau romani. Nu avem niciun drept să pretindem că suntem mândri de istoria noastră când nu avem un sistem pertinent de apreciere a acesteia şi o valoare reală acordată schimbării pozitive (ce lipseşte). Voi aţi văzut cum arăta Constanţa, Timişoara sau Bucureşti pe timpul lui Cuza sau Carol I ? Era o minunăţie arhitecturală în dezvoltare şi o imagine urbanistică de înaltă calitate. Iar acum…după atâtea invenţii şi progrese tehnologice, noi ne-am dus înapoi! Cum naiba e posibil aşa ceva? Păi chiar sunt dobitoc să pot pretinde că sunt mândru de ţara asta? Aş vrea să fiu mândru! Asta da, categoric aş fi unul din cei mai pasionaţi patrioţi dar nu pot! N-am motive! Singurul meu gest patriotic este să condamn România pentru că nu e ceea ce putea să fie!
Sunt sătul de ţara asta fără stemă pe steag şi presimt că se repetă aceleaşi evenimente din anii ’40 şi că cei mai mari corupţi ai ţării vor vinde ţinuturile separate pe bucăţi. La mulţi ani, România? Mă îndoiesc…
