M-am dus adineauri la buticul ăla de pe Bd. IC Brătianu cu Dezrobirii și s-a luat vânzătoarea de mine că-i plătesc cu mărunți de 10 bani!
Cum nu prea mai am bani până la următorul salariu, am zis să-mi mai scotocesc prin casă de mărunți pentru un pachet de țigări. Am găsit vreo 8 lei din bancnote, 2 lei din 4 monede de 50 de bani și vreo 5 lei din monede de 10 bani. Mă duc eu la buticul respectiv și am dat de o tanti cu o bască pe cap. Mă simțeam deja cam prost că o plătesc cu atâția mărunți dar…asta e.
– Bună seara. Aveți Kent 8? Întreb eu. Avea. Haide că mă voi debarasa de niște mărunți. Continui eu, pe un ton vesel.
Mi-a dat de înțeles că nu avea nevoie de mărunți dar am zis că asta e. Îi pun primii bani apoi pun încă două turnulețe de 4,5 lei din 10 bani. Reacția ei a fost…inedită.
– Ah, nu veni la mine cu așa ceva! Spune ea, în timp ce-mi dă cu dosul palmei peste monedele așezate în formă de turn.
– Păi ce să fac? Dacă pe ăștia îi am… Întreb eu deja iritat.
– Du-te la alt magazin, nu veni la mine… Zicea ea, continuând să monologheze diverse proteste.
A văzut că nu plec de acolo și zice că îi numără, bine…dar mi-a și dat impresia că se uită la mine ca să vadă cine sunt, să mă țină minte. Cam așa mi-a exprimat frustrarea ei.
I-am zis că doar nu căutam acum alt magazin prin tot cartierul și că sunt și ăștia bani oricum. Ea se tot plângea de acest nenoroc de a avea un client care îi plătește un bun – fie plata și în monede de 10 bani – și îmi dădea impresia că a stat prea mult cu nasul în ziare și că a crezut că ceea ce fac unii la Bancă în protest, o făceam eu acum pentru un pachet de țigări.
Numără ce numără și spune că mai trebuie 50 de bani, că s-a scumpit la 15 lei Kent-ul. Mi-a arătat și Bonul Fiscal ca să fiu sigur, dar…nu mi l-a dat. Bine că mai aveam 50 de bani în buzunar, așa…de urgențe precum astea. Erau și ăia de 10 bani. Nu a mai comentat de data asta.
Dacă eram în toane mai proaste, îi făceam scandal și pentru Bonul ce nu mi l-a dat dar mai ales îi căutam datele firmei și făceam o plângere. Auzi tu! Să-i dai peste bani unui client! Nici nu m-a crezut prietena când i-am povestit asta! Credea că glumesc. A zis și ea că unii așa sunt, nu cunosc valoarea banului, a fiecărui ban, 10 bani sau 50 de bani.
De aia nu ies oamenii din casă cu mărunții ce rămân rest de la diverse cumpărături. Dar…nu dați înapoi! Nu are nimeni voie să te refuze. Trebuie să le mai dăm peste nas puțin persoanelor ăstora tupeiste.