Blogging, Știri & Trends
Statuia lui Ovidiu, cel exilat si dupa moarte
Statuia lui Ovidiu, cel exilat si dupa moarte

Statuia lui Ovidiu, cel exilat si dupa moarte

Multe din ce aveam de spus despre Ovidius au fost spuse in acest articol, insa vroiam sa abordez alta tema de care am uitat pe moment si pentru care oricum nu aveam documentatie. Acum insa, am.

Stiati ca statuia lui Ovidiu din Constanta nu se afla in acelasi loc in care se afla acum? Stiati ca statuia lui Ovidiu din Constanta a fost daramata?

O intamplare pe care nu stiu cat de multe persoane o cunosc, a avut loc in anul 1918. Spuneam intr-un articol, despre Colegiul National Mircea cel Batran, ca la 9 octombrie 1916, am fost atacati de trupe germane. Pana in 1918 ei au facut multe ravagii, una din ele fiind cea din poza de mai sus, respectiv daramarea statuii lui Ovidiu. Conform unui pasionat al domeniului, pe nume Krikor H. Zambaccian, trupele inamice nu s-au hotarat cum sa imparta aceasta prada, asadar, monumentul a ramas intins pe jos pana la sosirea aliatilor francezi. In anul 1918 s-au intors edilii in Constanta si au mutat statuia, din motive simetrice, in mijlocul pietei, cu fata la nord-est, fix de unde venea crivatul de care se plangea Ovidiu in scrierile sale.

p.s. Altii zic ca ne atacau germanii dar ca au participat si bulgarii la acest atac, si ca acestia sunt de fapt cei care au daramat statuia si vroiau sa arunce in mare. Germanii i-au oprit si au mutat statuia in subsolul Muzeului de Arta.

Aceasta este istoria daramarii statuii Ovidiu. Haide sa va spun despre ce consider a fi ironie.

In primul rand, statuia a fost mutata cu orientare spre iadul inghetat despre care scria Ovidius in poemele sale. „Vreau sa fiu altundeva, cat mai de parte de acest loc de langa polul nord” scria Ovidius. Dorinta nu i-a fost indeplinita. Apoi, se stie ca orientarea initiala chiar era catre Roma (vezi intr-o poza de mai jos), locul la care visa mereu sa se intoarca, in timp ce era exilat in Tomis. S-a schimbat si aceasta orientare. Alt simbol distrus. In al treilea rand, pe acest monument se regaseste o strofa scrisa in limba latina. Acelasi Krikor H. Zambaccian, in „Insemnarile unui amator de arta”,  a gasit o astfel de traducere pentru inscriptia aflata pe statuia lui Ovidius:

Eu care aici odihnesc, Nasone, al ducilor dragoste

Bard neferice, pierii jertfa talentului meu

Tu, trecator, daca si tu iubit-ai vreodata, nu-ti cada

Greu a spune: tihnit osul sa-ti fie. Ovid!

Sincer, imi suna cam pretentios, o alta traducere pe care o dau eu in urma unei alte interpretari este:

Aici se afla trupul meu, ce s-a jucat cu dragostea frageda,

Ovid poetul, tradat de propriul sau geniu:

Nu fi indiferent, iubitorule, cand esti in trecere,

Spune „Sa-i fie tarana usoara lui Ovid”

Se pare ca multi nu au inteles ce a vrut sa spuna. Intradevar, acest paragraf se afla in cartea III a Tristelor, unde Ovidius vorbeste clar despre dorinta sa, insa unii au luat doar ultima parte in calcul.

In acest segment, el ii vorbeste sotiei sale iubite, cu ea comunica in primul rand. Apoi, fiind vorba de volumul de poeme Tristele cat si de eternul poet ranit, Ovidius, ne dam seama ca se plange de soarta lui si in aceasta parte, dorindu-si cu totul altceva fata de ce s-a intamplat pana acum.

„Asigura-te ca oasele mele vor fi aduse inapoi intr-o mica urna: ca sa nu fiu exilat si in moarte„. Aceasta este cea mai importanta fraza din poemul „Epitaful sau” din a III-a carte a Tristelor.

Asadar, alta ironie este ca el inca se afla exilat, atata timp cat se va afla pe patria noastra, lucru si suma de ironii care il face pe Ovidius unul din oamenii cu cea mai tragica experienta de viata…si de moarte. Pentru un om al geniului este un chin sa traiesti asa, un chin ce nu m-as mira sa nu-l fi putut descrie in cuvinte, chiar el, om al cuvintelor.

Poate cuiva i se va face mila de sufletul unui poet exilat si il va intoarce inapoi acasa.

13 comentarii

  1. Spun asta pentru ca citeam scrisul gravat si grafia este cea specifica perioadei comuniste.

    Mai exista parca si statuia Reginei Carmen Sylva, mai spre faleza Cazinoului… posibil unde e acum statuia lui Eminescu (cam urata), nu bag mana in foc.

  2. A, clar nu mai e expusa prin oras, ca au dat-o jos comunistii in 1948. Posibil sa fie prin vreun depozit sau sa fi fost topita… ar fi interesant de investigat. Poate abordezi tema :)

    De asemenea, statuia lui Saligny e amplasata prost, soclul e de toata jena, iar blocul de langa strica orice armonie a compozitiei urbane in punctul respectiv.

  3. Statuia reginei era unde este acum arcasul.
    Ea inca exista si se afla in conditii f bune in depozitul muzeului de arta, meu ma bat ca in cadrul noului parc din fata edificiului cu Mozaic, la baza acestuia sa fi reexpusa statuia.
    E o parte importanta din istoria orasului nostru.

  4. Oameni buni, in Bucuresti, statuia lui Lascar Catargiu, scoasa din Piata Romana de comunisti in anii ’60 si decapitata, asteapta de ani de zile la Arsenalul Armatei sa fie reabilitata si apoi reamplasata.

    Nu se mai aude nimic. Get real!

  5. Arh. Radu CORNESCU

    Bulgarii au facut cele mai mari distrugeri in Dobrogea pe timpul ocupatiei in Primul Razboi Mondial. Nu insist decat asupra monumentelor pe care bulgarii le-au distrus sau au incercat sa le distruga. Astfel in Constanta au daramat statuia lui Ovidiu si au distrus monumentul „Avantul Tarii” iar in Tulcea au distrus trei monumente: Monumentul Independentei, statuia lui Mircea cel Batran si bustul lui Ion Nenitescu. Toate aceste monumente au istoria lor si, daca cineva ma va intreba de ele, sunt gata sa le povestesc istoria lor. Revenind la Constanta, bulgarii au fost opriti de ofiterii germani sa ia statuia lui Ovidiu in Bulgaria (dupa ce o scosesera de pe soclu si era culcata pe carosabil) sa o topeasca (asa cum au facut cu cele de la Tulcea, unde nu au fost de fata nemtii) si in aceeasi zi (nemtii) au pus niste barne sprijinite de soclu si cu ajutorul soldatilor au urcat inapoi statuia lui Ovidiu. Dupa aceasta fapta nemtii (care s-au dovedit totusi civilizati) nu i-au mai lasat pe bulgari sa comande in judetul Constanta, ei ramanand insa in judetul Tulcea. Aceste fapte sunt consemnate in documentele vremii (exista si fotografii) si francezii nu aveau cum sa gaseasca statuia lui Ovidiu rasturnata, asa cum ati scris mai sus.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *