Blogging, Știri & Trends
Timpuri apuse, intelesuri pierdute
Timpuri apuse, intelesuri pierdute

Timpuri apuse, intelesuri pierdute

Exista momente in viata unui om cand trebuie sa faca putina ordine in obiceiurile si lucrurile sale. Poate arunca niste notite vechi caci le-a dobandit prea bine, poate arunca un televizor vechi caci are un LED urias mai economic…ideea e ca face o evaluare. Oare societatea nu ar trebui sa functioneze la fel?

Inca ne agatam de vorbe vechi care sunt de fapt arhaice, in sensul iesitului din uz. Nu ma refer ca nu ar mai trebui sa-l citam pe Pablo Picasso sau pe Shakespeare caci au venit altii la moda, ci spun ca unele vorbe pot fi depasite ca psihologie sau tehnica a vremii.

Un exemplu bun ar fi o mama care ii spunea copilului candva „ai grija, ca o sa vezi in viata ce greu e sa faci un foc, ai sa ma intelegi tu atunci”. Dar a aparut chibritul. Ok, vine alta mama si zice „ai sa vezi tu ce greu o sa-ti fie cu iubirea, chiar si cand e la o distanta mica, pana va ajunge telegrama la destinatie…”. Dar a aparut telefonul si internetul. Lucrurile astea dispar deci. Au sens intr-un timp dar timpul nu sta in loc.

Din fericire pentru rasa umana, multe zicale par a fi eterne, insa trebuie sa stim sa facem diferenta intre ele. Fiind oameni de diverse feluri, trebuie mai intai sa stim sa alegem zicala care se potriveste. Mereu m-am amuzat cand am gasit doua persoane de renume ce spuneau lucruri inteligente sau istete dar care se contraziceau. Pentru fiecare om in parte se potriveste un adevar anume. Ai putea sa fii genul de om mai direct si sa spui ca nu minti niciodata caci „minciuna are picioare scurte” insa poate esti putin mai diferit si asculti de Sun Tzu si alegi sa intelegi ca „minciuna care vindeca este mai buna decat adevarul care doare„. Nu e simplu sa alegi o zicala pentru un moment anume, insa esti predispus oarecum la alegerea viitoare. Sau ai putea fi genul care spune ca „frumusetea e trecatoare” sau ai putea sa-i dai crezare lui Aristotel si sa accepti ca „un chip frumos valoreaza mai mult decat orice recomandare„. Deci nu doar ca trebuie sa alegem intre 2 extreme, insa trebuie sa ne gandim daca este si cadrul perfect pentru o asemenea zicala si in ce conditii.

Apoi apar zicalele invechite, ba chiar cele care nu ar fi avut mare succes in trecut. Woody Allen spunea: „La mine-n casa eu sint seful. Sotia mea ia numai deciziile importante„. Va imaginati ce scandal ar fi iesit sa auzi asemenea vorba in timpurile mai intunecate ale Evului Mediu, de exemplu? Sau chiar cu mult mai inainte, cand femeile erau privite foarte neglijent inca.

Sa lasam zicalele insa, caci multe sunt durabile iar altele sunt conditionate de anumite cazuri in timp sau sunt mai mult un fel de haz de necaz, ca vorba lui Nietzsche care spunea ca daca sotii ar fi trait separat, numarul casatoriilor care rezista ar fi fost mult mai mare„. Eu pot s-o iau ca pe un haz de necazul unor casatorii fortate sau nefericite, insa n-as lua-o ca pe o metoda de a-mi rezolva casnicia. Altii cine stie cum interpreteaza. Cum ziceam, sa lasam zicalele. Pe primul loc sunt acele vorbe, spuse de parintii nostrii „o sa vezi tu cum e…„. Unele lucruri le-ar „ghici” poate, insa asta daca ne limitam in acelasi mod de viata precum al lor.

Mi se pare stupid de logica si asemanatoare viitoarea mea viata cu viata parintilor cand de fapt fac exact ce au facut si ei sau merg pe acelasi principiu de trai. Ca angajat vei zice la fel ca multi altii ca „da, e greu la munca, beau cafea multa desi nu credeam ca o sa fac asta” dar ca antreprenor vei zice categoric altceva, chiar daca muncesti mult si bei cafea multa, va avea alt gust. Avem in fata drumuri ce se bifurca, orice alegere ne duce pe un drum anume. Din comoditate sau frica multi aleg drumul inainte, care are acelasi tipar cu drumul parintilor poate sau al cunostintelor. Nu este nimic intamplator iar destinul cu siguranta nu lucreaza atat de banal incat sa se afiseze prin vorbele amare ale cuiva care se face ca iti prevede viitorul. Robert des Flers spunea ca „pentru a fi profet, e suficient sa fii pesimist„.

Trebuie sa realizam ca acum 100 de ani nu aveam telefoane mobile, internet, efecte speciale computerizate, masini rapide sau luxoase. Nici acum 50 de ani macar nu aveam asta. In anul 1962 eram inca bebelusi in inventii. Desigur, s-au inventat lucruri marete, insa ganditi-va ca telefonul din buzunarul vostru este de extrem de multe ori mai mic, mai ieftin, mai rapid si mai eficient decat primele calculatoare, folosite in scopuri infinit mai marete decat scopul de a darama niste ziduri ale unor porcusori folosindu-te de niste angry birds. Acum 50 de ani nici nu-si imaginau multi ca o sa existe atatea comoditati sau fiţe ale timpului si cu siguranta nu se gandeau ca va exista dubstep-ul. Cu timpul, se nasc idei noi si experiente fragede.

Timpul trece, este naiv din partea noastra si din partea parintilor nostrii sa credem ca nu se schimba si vorbele, zicalele si sfaturile. Trebuie sa facem ordine in idei si in comportament. Peste 50 de ani sau peste mult mai putini ani, se poate sa avem o viata cu totul diferita, de neimaginat in prezent. Chiar si lucrurile care raman la baza s-ar putea sa se dovedeasca deloc eterne cand o inventie ne va da peste cap toata filozofia. Trebuie sa ne adaptam in continuare! Cu cat mai rapid si mai eficient o facem, cu atat mai bine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *