Blogging, Știri & Trends
Tot azi? | Reguli de conviețuire cu prietenii !
Tot azi? | Reguli de conviețuire cu prietenii !

Tot azi? | Reguli de conviețuire cu prietenii !

Sorbind din berea mea la 3 Litri, mi-am dat seama că suntem tot azi! Adică, am simțit nevoia acum să mai scriu ceva și am realizat că am mai scris azi deja. Interesantă poftă.
Ceea ce scriu eu de obicei când scriu în maniera asta, o fac spontan. Adică fix acum scriu ceea ce gândesc….aaaaacum! Și…aaaaacum! Și iar așa. Opa! Uite, brusc am găsit un subiect de discutat, citind articolul Alinei Greavu. Dar hai să termin ce vroiam să zic. 
A trecut ziua asta dar parcă nu îndeajuns de repede sau ceva genul. Aveam planuri să-mi fac spaghete. Ieri, am verificat să văd dacă mai am spaghete și aveam. Astăzi, mari planuri! Am zis că fac o curățenie generală, că mă simt oribil când nu-i nimic la locul său, apoi să fac spaghete. V-am zis deja că de dimineață m-a trezit maică-mea cu planuri diverse și am improvizat. Am mers să duc un pachet către autobuz, cu tot cu văr-miu, apoi am ajuns pe la City Park Mall să întreb de niște chestii, apoi am ajuns acasă și am făcut curat peste tot apoi am găsit smântână în frigider și mă gândeam că e lucrul din rețetă ce-mi completa totul, apoi am postat pe Facebook bucuros că voi face paste apoi…n-am mai găsit pastele. Pastele mele erau de fapt în pachetul pe care îl căram azi în neștire. Zaku se amuza foarte tare de această poveste. Le-a dat maică-mea în pachet către o rudă. M-a enervat asta rău azi. Dar…fac mai încolo, până la urmă este o mâncare foarte bună de seară.
Revenind la Alina. A scris un articol despre cum e să locuiești singur. Chiar dacă aveam până în 18-19 ani când petreceam haotic la modul ăsta, pot să gândesc multe despre subiect. Până în această vârstă, venea la mine acasă în fiecare zi într-o anumită perioadă, câte o persoană diferită mereu. Aveam o echipă de muncitori în fața balconului ce erau martori zi de zi la fel și fel de persoane străine în casa mea. Făceam destulă gălăgie și chiar nu-mi păsa de asta prea tare, ba chiar mă lăudam cu asta. Aveam chiar și cele mai noi piese audio și le dădeam la maxim la boxele mele ce făcea tot cartierul să răsune, doar că știam că-i cel mai nou lucru și că e fun. Dar…nu e ușor să fii gazdă. Pe lângă vecinii nemulțumiți, unii din invitați mai spărgeau, alții îmi înecau tastatura cu bere, ba chiar o dată am fost furat bine de tot din casă de parfumuri și șampoane. Așa că…e o lecție utilă trecerea prin astfel de momente, căci ce s-ar întâmpla oare dacă ai locui singur și n-ai știi să-ți păzești nu doar locuința dar și integritatea. Mulți prieteni nu-ți sunt tocmai prieteni și caută să profite de tine. Dacă ești băiat, cea mai eficientă metodă e gluma apoi băutura. Mă uitam la un caz din stațiunea Mamaia de acum un an parcă. Un tip și o tipă veniți la mare, s-au băgat niște unii în seamă cu ei, i-au invitat în cameră au râs și au băut, bărbatul a ajuns leșinat de beat iar tipa violată. Sunt realități astea și arată felul meschin al aproapelui tău, mai ales când ai orice posesie bună de exploatat. 
Așa că da, văd obligatorii multe reguli ce trebuie aplicate atunci când ești tu gazda. Nici nu se discută că totul trebuie să se întâmple DOAR cum spune gazda. Problema e că multe gazde sunt duse de nas și sub amenințarea pierderii popularității, cedează la compromisuri. De aia trebuie să-ți alegi prieteni buni și să nu aspiri atât de tare la „a fi cool”. Eu având deja multă experiență știu să mă feresc de multe, dar totuși…n-am îndeajuns de multă experiență sau viziune pentru multe situații…așa că mă gândesc în continuare: eu oare ce compromisuri aș face și unde aș ajunge făcând aceste compromisuri? Sunt și eu om și uneori mi-e teamă de asta.

2 comentarii

  1. Of, ce enervant! Am uitat să mă loghez, scrisesem ditamai comentariul, și am pierdut tot. Mi-e lene să scriu iar tot, așa că sintetizez.

    Și eu eram rebelă prin liceu. Vai de capul părinților mei când se întâlneau cu vecinii la lift: Alina face aia, e casa plină, muzica tare etc. Normal că ai mei îmi făceau morală, dădeam din cap aprobator cu scuzele de rigoare și, după ce plecau, mă întorceam la stilul meu.

    Asta s-a schimbat odată cu mutarea în București și, desigur, și maturizarea și-a spus cuvântul. Pe măsură ce am crescut am devenit realmente conștientă. Atunci nu conta cine îmi intră în casă și prin ce cameră e, credeam că toată lumea e OK și nu-i panică, ceva de genul. Până au început să dispară chestii, unul dintre motivele pentru care am deschis ochii ș-am realizat că apartamentul meu nu e magazin.

    Știu că te vei muta singur în curând. Stabilește bine niște reguli, că așa mi se pare normal. Întreaga societate funcționează pe norme, permisiuni și restricții. Casa ta de ce ar fi grădină zoologică? „Ah, băi, ce-i cu fițele astea pe capul tău?”. E simplu, prietene, că dacă îmi ești realmente prieten mă respecți și respecți casa în care eu locuiesc și te primesc. Dacă nu, ieși afară! Oh, atât de simplu!

    P.S.: Merci de link! :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *