Tu ce cale vei alege azi? Dar mâine?

Ieri am stat toată ziua la serviciu. A fost o zi seacă și lungă de tot, cu mai nimic de făcut. A trecut cu greu iar azi urma să îmi petrec încă o zi la muncă, în același mod.

Citeam pe Internet cum unii au ieșit la o curățenie prin oraș, cum alții aleargă prin Tăbăcărie sau cum niște puștani sărbătoresc Ziua Mondială a Atletismului sau ceva de genul sau cum oamenii vizitează mașinile retro din Piața Ovidiu. Mi-a trecut repede pofta de asemenea activități (resemnându-mă în situația de prezent) însă îmi doream să fac și eu altceva, să alerg și eu puțin măcar. Dar nu, știind că lucrez mai multe zile la rând, am zis că dacă fac într-așa fel încât să zboare timpul mai repede o să treacă mai repede zilele și perioada de muncă intensă. Ce-i drept, nu mă înșel când spun că așa ar fi decurs planul însă nici potrivit mie nu îmi e. 

Am ales un drum, un plan. Am zis că în situația în care am multe zile la rând de muncă, trebuie să stau cât mai nemișcat posibil, să-mi țin respirația și să trec peste. Trece timpul repede așa dar uitasem de o problemă: trece timpul !

Eienstein spunea o treabă dar nu știu ce naiba a vrut să spună cu adevărat. Spunea că timpul e relativ dar traducerea sa este de fapt că timpul nu există. Ba chiar, când un bun prieten de-al său a murit (fizicianul Michele Besso), Einstein a trimis o scrisoare ciudată familiei spunând: „Iar acum, Besso a plecat de pe lumea asta ciudată mai devreme decât mine. Asta nu înseamnă nimic însă. Oamenii ca noi, ce cred în Fizică, știu că diferența dintre trecut, prezent și viitor este doar o iluzie persistentă”. Dar, pe înțelesul tuturor să spunem, Einstein a avut o vorbă simplă și la obiect: Timpul nu are o existență de sine stătătoare ci doar există prin evenimentele folosite ca să-l măsurăm.

“Time has no independent existence apart from the order of events by which we measure it.”

—Albert Einstein

E o vorbă frumoasă și adevărată. Noi am inventat cuvinte și fenomene precum „Timp”, „Rău”, „Bun”, șamd. Așadar, nu avem doar două drumuri în fața noastră atunci când vrem să alegem a face acțiuni, ci mai multe. Pozele precum cele din acest articol sunt foarte simpliste. De fapt, o alegere duce la o ramificație, iar din ramificație alegem o cale anume sau chiar două, apoi se ramifică și ele. Iar asta doar în alegeri simple! Eu am ales să nu mai pierd vremea la muncă. În fine, am avut posibilitatea de a alege asta căci am momentan o perioadă în care aș putea pleca de la muncă mai devreme (cu toate că e un risc uneori). Ideea e că am ales să nu mai stau acolo și să aștept seara și ziua următoare. 

Chiar vorbeam cu amica mea, Bebe, despre Acțiuni. Nu este prima persoană care mi-a spus ce mi-a spus dar a fost mai convingătoare parcă. Pe unele persoane le asculți altfel, în funcție de moment. Și asta e relativ. I-am spus că de multe ori n-am chef sau energie să fac ceva, să ies din casă chiar. Aceasta mi-a spus că e simplă rezolvarea: să o fac totuși! Un fel de „pofta vine mâncând”. Cam asta a fost soluția mea în unele momente. Chiar dacă eram obosit sau nehotărât, făceam acțiunea respectivă și mă bucuram apoi. Nu se aplică la orice eveniment dar se aplică la acelea față de care nu ai de ce să ai dubii.

Așa că azi am ales să plec și să merg pe un alt drum, în timp ce Joe 1 era încă la muncă într-un univers paralel. Eu, Joe 2 din acel moment, am ales să plec de acolo. Am ajuns acasă, mi-am verificat contul bancar și mi-am luat o parte din salariu. Am cotizat acasă pentru câteva cheltuieli comune, ba chiar am avut timp să scriu și un articol pe blog pe un subiect în premieră. M-am oprit aici? Deloc. A intervenit Joe 3. Când eram Joe 2, îmi doream doar să fac un duș rapid și să mai stau pe net, să mă odihnesc. Nu făceam mare lucru deci, dar…eram acasă măcar. Dar nu, a intervenit Joe 3, cu dorințele din umbră a lui Joe 1. Am vrut să alerg și asta am ales să fac. M-am îmbrăcat rapid și am alergat. Cred că am alergat doar 10 minute sau 15 dar am alergat pe o distanță ok, mi-a fost suficient pentru a-mi satisface pofta. Transpirat fiind, am făcut rapid un duș și m-am dus la Cora să-mi cumpăr și eu un vin și o bere. Alt drum, alte treburi rezolvate, altă satisfacție. 

Iar acum…stau aici în fața laptop-ului și scriu această revelație. N-am alt plan pentru diseară decât să beau, să mă uit puțin la tv și să umblu hai-hui pe Internet dar…cine știe cum apare vreun Joe 4 cu o altă idee… La cât de frumos mi se pare acest moment, nu știu dacă aș putea să-l refuz dacă ar vrea să facă ceva. Din nou. Joe 1 încă e la muncă acum. Stă somnoros, bea câte puțină apă ca să nu consume din ce are la dispoziție și se învârte în loc sperând să obosească și să vină seara cât mai repede pentru a dormi. E o realitate asta și uite de asta poți adora Fizica sau chiar teoriile mai vitrege ale Fizicii clasice!

Deci tu…ce cale ai ales azi? Mâine ce vei face? Câte poți face?…