Un nou Univers – Partea IV

Erau cu toții adunați pe canapea, în fața unui foc ce pălea în intensitate. Alex a luat cunoștință de asta și în ciuda curiozității sale, s-a dus repede să caute lemnele pentru a lumina încăperea mai puternic.

Eva a observat că simbolul ce nu-l distingea la distanță era de fapt o fată cu un ulcior, exact ca multe simboluri comune ale Vărsătorului. De ce avea Agatha o asemenea carte cu un asemenea simbol? Se întreba Eva. Ba chiar, cum de știa care îi este numele fără să îi dezvăluie acest detaliu încă? Agatha îi simțea nelămurirea și a decis să-i clarifice câteva lucruri, deși a ales un mod ce a indus-o în eroare pe Eva și mai tare.

– Asta ești tu. Spuse Agatha, punându-și degetul scheletic pe simbolul insuficient detaliat de pe copertă.

– E…e…eu? Spuse cu mirare Eva, dându-și seama apoi de naivitatea afișată într-o asemenea situație. Nici nu i-a mai dat Agathei ocazia să continue, atât de rapid s-a enervat de propria-i purtare copilărească.

– Ascultă, știu că sunt mai naivă uneori și nu știu dacă toată povestea asta e doar o păcăleală pe care Alex a pus-o la cale împreună cu dumneata…

– Este bine că ai focul ăsta în tine, o întrerupse Agatha, schițând un zâmbet pe colțul gurii ce nu avea cum să nu creeze în aparență un gând meschin, din cauza fizicului acesteia deformat de timp. Îți va fi de folos când vei distruge această Lume și când o vei înflori din nou.

Eva a rămas blocată și contrariată cu o privire fixă la această persoană străină ce aparent vorbea nebunii. Fix în acest moment a intrat grăbit Alex în cameră cu brațul plin de lemne, răsuflând din greu.

– Ce am pierdut? Spuse el cu o inocență și o curiozitate de copil.

– Alex, eu plec. Spuse Eva, simțindu-se trădată cumva și mult prea obosită.

– Nu mă crezi? Aruncă o privire aici! Intervenise Agatha cu calm, așezând puternic pe masa veche din lemn de Cireș cartea misterioasă, deschisă la una din primele pagini.

Era un desen elaborat ce arăta o fată asemănătoare cu cea de pe copertă. Avea părul lung și blond, ochii albaștrii cu un număr și un mod fix de detalii în aceștia, nasul mic și buzele cărnoase. Pe cealaltă pagină era un detaliu la fel de schematic despre partea corpului a acestei fete ce afișa o unire prin linii a unor puncte ce forma constelația zodiei Vărsător. Desenul era notat „EVA”, intr-un tip de scris aparte.

– Sunt eu! Nu-mi vine să cred! Sunt…eu. Spuse Eva, răzând scurt și aproape isteric în timp ce ținea strâns în mâini cartea veche și prăfuită.

– Wow! Intervine Alex. Chiar ești tu! Fiecare detaliu, atent observat. Parcă zici că-i un desen de-a lui Leonardo da Vinci.

– Chiar este desenul lui Leonardo da Vinci, adaugă Agatha.

Cei doi au rămas fără cuvinte, cu ochii mari ațintiți spre Agatha. Aceasta nu le-a dat ocazia să mai pună întrebări și le-a lămurit situația.

– Această carte este un fel de ghid de activare a forțelor lăuntrice, menite pentru o singură persoană anume într-un timp anume. Tu, Eva, ești generația a II-a din Ordinul Vărsătorilor. Mai țineți minte că în Biblie scrie ceva despre un potop? Alex și Eva ar fi schițat o altă expresie facială, însă erau deja blocați în una ce sugera destul de bine mirarea continuă. Ei bine, acolo tot un Vărsător a lucrat. A trebuit să distrugă vechiul pentru a planta noul. Imediat după el, Creatorul Ordinului te-a găsit pe tine Eva, printr-o cale ce nu are timp și spațiu. Când a venit momentul, Făurarul a compus un ghid, fiind luminat de cunoștiințele Creatorului Ordinului Vărsătorilor..

– Creatorul? Întreba Eva.

– Îți voi spune despre el la momentul potrivit. Lămuri insuficient Agatha.

– Făurarul? Întreba Alex mirat și gândindu-se instinctiv la a doua lună a anului, denumită astfel.

– Voi îl știți sub numele de  Leonardo di ser Piero da Vinci. Un om drăguț și foarte deștept ce mi-a plăcut din primul moment când l-am întâlnit.

– Vrei să zici că l-ai cunoscut personal pe celebrul Leonardo da Vinci? Spuse Alex neîncrezător.

– Exact. Trebuia să fac asta. Și eu am fost activată într-un moment al vieții mele și am fost trimisă înapoi în ceea ce voi numiți „timp” pentru a prelua cartea de la acesta. Astfel, am devenit Oracol. Începusem să-mi pierd speranța și au fost zile când am crezut că mi-am imaginat toate acestea, însă tu Eva, m-ai readus la viață. Pentru acest moment am fost menită.

În timp ce Agatha spunea acestea, Alex răsfoia cartea, nevenindu-i a crede ce aude. Eva era captivată însă nu era convinsă pe deplin.

– Pare totul atât de greu de crezut

– Hai să-ți ușurez situația, adaugă Agatha, fără a reuși de fapt s-o liniștească prea tare cu ceva pe Eva. Prin simpla ta prezență aici ai activat primul pas de Conștiință. Concentrează-te asupra acestui pahar de apă. În timpul acesta, Agatha îi mutase în față un pahar lunguieț, plin cu apă.

– Ce ar trebui să fac? Spuse Eva, încruntându-se a neștiință.

– Caută să miști apa din pahar, să o controlezi. Este puterea ta de bază, completase Agatha, pe același ton calm.

Alex se uita când la pahar, când în carte, Agatha se uita cu ochi mărunți la Eva iar Eva se uita confuză la pahar.

– Nu știu ce ar trebui să fac aici! Spuse Eva supărată.

– Respiră! Gândește-te adânc la menirea ta!

Eva se concentra și ceva parcă o învăluise deodată. Simții câțiva fiori. Deodată, paharul de apă înghețase cu totul.

– Ce…ce s-a întâmplat? Întrebase Eva speriată.

– Este normal pentru starea ta. Uneori, când un Vărsător este speriat sau răvășit, reușește fără să vrea să înghețe Natura.

Alex era înmărmurit, însă fără să vrea și-a îndreptat privirea la un alt desen din carte. 

– Gabriel? Cine este Gabriel??? Întrebase Alex cu o gelozie tipică sexului masculin, arătând cu degetul către un desen ce o înfățișa pe Eva la dreapta unui băiat tânăr, brunet, cu părul lung și ochii pământii.

Eva nici nu mai știa către ce anume să-și îndrepte atenția însă își lungi gâtul către pagina respectivă. Agatha a zâmbit secretos și le-a explicat:

– Oricâtă putere ar poseda Eva, nu poate să schimbe o întreagă Existență doar prin forțe proprii. Va avea nevoie de ajutor, de o echipa de oameni, reîncarnați cu puteri de Zeu. Ca Oracol, datoria mea este să o activez pe Eva, însă pe restul oamenilor trebuie să îi găsiți împreună. Va fi mai ușor acum căci lucrurile sunt puse în mișcare. Va trebui să vă uitați după semne.

– Ce semne? Întrebase amândoi în același timp?

– E târziu acum. Spuse Agatha. Duceți-vă acasă! Ne vedem mâine pentru primele lecții de activare.

Eva și Alex nu prea mai doreau să plece nicăieri, însă erau întradevăr obosiți și copleșiți de informații. Agatha s-a ridicat în tăcere și a părăsit camera. Eva a dat să iasă din cameră dar s-a oprit pentru o clipă, uitându-se încă o dată la paharul înghețat, ce își revenea ușor la starea inițială datorită caldurii focului din șemineu. Nu știa pe moment ce să gândească despre toate aceste lucruri. A decis să-l ia de mână pe Alex și să plece acasă, sperând ca următoarea zi să-i clarifice mai multe.

Va urma…

.:: Citeste si Un nou Univers – Partea V
.:: Nu știi povestea? Citește-o de la început !