Un nou Univers – Partea VI

Gabriel era un băiat tânăr, tatuat și dificil, mereu pe gânduri. De obicei, gândurile sale erau negre.

Lucra ca IT-ist la o firmă pustnică și era mereu în căutare de un scop măreț. Simțea o putere lăuntrică, însă nu își cunoștea adevăratul potențial. Într-o zi, mergând printr-un tunel întunecat s-a simțit mai anxios ca niciodată. Pașii pustii i se auzeau pe piatra cubică umedă iar respirația îi era mai audibilă ca niciodată. S-a oprit brusc și și-a închis ochii, dorind să fie în altă parte. A strâns puternic din ochii săi de un căprui auriu și s-a forțat să se teleporteze undeva departe. Ochii săi erau rari, o mutație numită Heterochromia iridum îi scotea în evidență Soarele din privire. Era un adevărat complex pentru el însuși, fiind așa negru cum era.

Și-a deschis ochii iar tunelul era brusc luminat de o aură inexplicabilă.

– Eu am făcut asta oare? Se întreba el cu voce tare, neputând să înțeleagă fenomenul.

– Da, Gabriel. Tu ai făcut-o. Spuse o voce de la capătul tunelului.

Era Eva, ce după o lungă căutare îl găsise pe cel ce urma s-o ajute să reclădească această Lume.

– Nu văd nimic special la el. Mormăise în sinea lui Alex, ce s-a asigurat s-o țină de mână pe Eva pentru a-i explica subtil străinului relația celor doi.

Gabriel a făcut un pas înapoi. Eva a făcut un pas înainte, rupându-se elegant de mâna lui Alex, spre nemulțumirea lui.

– Știu că o să sune incredibil, însă am venit aici pentru a te găsi. Avem nevoie de tine pentru a schimba această Lume. Spuse Eva, aproape hipnotizându-l cu ochii ei albaștrii adânci.

– La ce te referi? Întrebase Gabriel temător și cinic.

– Noi doi facem parte dintr-un grup special, menit să schimbe această dimensiune prin puterile noastre lăuntrice. Completase Eva, în timp ce Alex strâmbase vizibil din nas.

– Puteri? Cred că glumești? Am treabă, trebuie să plec. Spuse Gabriel încruntat, revenind cu picioarele pe pământ.

Eva întinsese mâna către o boltoacă din apropiere și o înghețase toată sub privirea uimită a lui Gabriel. Nu știa ce să creadă. Văzând că încă nu pare convins, Eva s-a hotărât să-i spună în acel moment absolut toată povestea. Gabriel era înmărmurit dar a înțeles povestea și cumva…a căutat-o de mult timp și el pe Eva. 

– Ai o putere imensă în tine, poți controla lumina, căldura și chiar viața însăși. Chiar și aura aceasta din tunel o poți opri oricând vrei. Spuse Eva.

Gabriel s-a concentrat și a reușit să facă asta cu o ușurință înspăimântătoare, tresărind în întuneric de propria-i faptă. Fix atunci, ochii lui Alex i s-au aprins ca și cum ar dori să lumineze zona. Atât Gabriel cât și Eva au fost foarte surprinși de acest lucru.

– Ce? Spuse Alex, nedându-și seama că poate vedea în întuneric.

– Ochii tăi…sunt…luminați. Spuse Eva, speriată.

– Glumești. Spuse Alex, neîncrezător.

Gabriel a aprins din nou lumina din tunel și a concluzionat că are de-a face cu niște oameni foarte ciudați.

– Veniți cu mine, spuse el. Am un apartament în apropiere, trebuie să discutăm.

S-au dus împreună la locuința lui Gabriel și au descoperit o casă întunecată. Camerele erau decorate în stil minimalist. Nu era dezordine în interior însă nici prea mare ordine nu se putea numi ceea ce găsise Eva și Alex în interior. Multe cărți vechi despre istorie și luptă erau aruncate pe o canapea. Era una din pasiunile lui Gabriel, ce îl apropiase mai mult de scopul său.

Au stat cu toții la discuții în timp ce Gabriel își deschisese o bere și părea neobișnuit de împăcat cu ideea supranaturalului. Eva i-a explicat că îl va ajuta să își descopere puteriile iar Gabriel i-a replicat că e de acord, doar că va face asta începând cu ziua următoare.

– Puteți dormi în celălalt dormitor. Eu o să dorm aici…dacă reușesc. Spuse Gabriel, îndreptându-se spre bucătărie, căutând o altă cutie de bere. Pe drum a lovit din greșeală un pahar și l-a spart. L-a ignorat, mergând în continuare către frigider, înjurând scurt nefericirea.

– E un pic cam ciudat acest Gabriel, spuse Eva către Alex.

– Nu-mi place deloc de el, replică Alex, în aceeași manieră de gelozie.

Va urma…